Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘viata’

happiness1

Universitatea Harvard a inceput un studiu de acum 75 de ani care continua si acum, avand tema urmatoare: „Daca ar fi si sa invetesti acum in cea mai buna versiune a ta viitoare in ce ti-ai investi timpul si energia?”

In schimb, un sondaj recent a intrebat persoane intre 25 si 35 ani care sunt telurile lor cele mai importante in viata? Au spus ca un scop major ar fi:

  • 80% sa se imbogateasca
  • 50% sa devina celebrii
  • sa se aplice asupra muncii si sa se straduiasca mai mult, sa realizeze mai multe

Majoritatea lucrurilor care le aflam despre viata, le aflam cerandu-le oamenilor sa-si aminteasca din trecutul lor si stim bine ca trecutul nu se vede deloc clar, uitam enorm din ce ni se intampla pe parcursul vietii, pentru ca uneori memoria este de-a dreptul creativa!

Studiul Harvard al dezvoltarii adultilor, este unul din cel mai lung studiu facut vreodata despre viata adultilor si s-a desfasurat pe parcursul a 75 de ani urmarind vietile a 724 de barbati, intrebadu-I an dupa an despre munca lor, despre viata de acasa, despre sanatate. Cam 60 din cei 724 de barbati cu care s-a inceput studiul sunt inca in viata si inca participa la el, avand majoritatea peste 90 de ani… Urmeaza acum sa studiem cei 2000 de copiii ai acestor barbati.

Incepand cu 1938, s-a urmarit vietile a doua grupuri de barbati:

  • primul grup a inceput cand baieti erau studenti in anul doi la Harvard si au absolvit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (majoritatea participand la razboi)
  • cel de-al doilea grup de baieti au fost din cartierele cele mai sarace din Boston, care faceau parte din familiile cele mai problematice si mai dezavantajate din Bostonul anilor 1940 care locuiau inghesuiti, fara apa curenta rece sau calda.

Toti acesti adolescenti cand au intrat in studiu, au fost intervievati si examinati medical, atat parintii lor cat si mediul in care au crescut. Au crescut si au devent adulti, fie muncitori, fie avocati, zidari, doctori, unii au devenit alcoolici, cativa au facut schizofrenie, unii au urcat pe scara sociala sau au coborat-o. Studiul continua si acum. Inca si acum le trimitem chestionare, ii intervievam in casele lor, obtinem fisele medicale de la doctorii lor, le scanam creirele, vorbim cu copiii lor, ii filmam vorbind cu neveste lor despre grijile lor cele mai mari. Ultima data am coptat si pe nevestele lor in acest studiu.

Invataturile care reies din zecile de mi de pagini si de informatii adunate si produse de aceste vieti nu sunt depre bogatie, faima si munca din greu… Cel mai clar mesaj al acestui studiul de-a lungul celor 75 de ani, este acesta:

RELATIILE BUNE NE MENTIN MAI FERICITI SI MAI SANATOSI.

Am invatat trei mari lectii despre relatii:

  1. Ca legaturile sociale ne fac bine si ca singuratatea ucide. Se pare ca oamenii care au legaturi sociale mai bune cu familia, cu prietenii si cu comunitatea din care fac parte sunt mai fericiti, mai sanatosi si traiesc mai mult decat cei cu legaturi mai slabe.

Experienta singuratatii se pare ca este toxica. Oamenii care sunt mai izolati decat vor sa fie de ceilalti, sunt mai putin fericiti. Sanantatea lor decade mai devreme la mijlocul vietii, capacitatea cerebrala le scade mai curand si traiesc vieti mai scurte decat oamenii ce nu sunt singuri. Trist e ca in orice moment, mai mult de 1 din 5 americani spun ca se simt singuri. Stim ca poti fi singur intr-o multime, asa cum poti fi singur si intr-o casnicie…

  1. Nu conteaza numarul de prieteni sau daca esti sau nu intr-o relatie stabila, ci conteaza calitatea realtiilor apropiate. A trai in conflict este foarte daunator sanatatii noastre. Casniciile cu conflicte mari de exemplu, fara prea multa afectiune, se dovedesc a dauna mult sanatatii, mai mult decat divortul. A trai in relatii bune si calde este protectiv.

Odata ce i-am urmarit pe barbatii alesi pentru sudiu, cei pana la 80 de ani, am vrut ca, privind inapoi la varsta lor mijlocie, sa putem prezice cine avea sa ajunga octogenear fericit si sanatos si cine nu. Analizand tot ce stiam despre ei la 50 de ani, nu nivelul colesterolului e acela care prezice cum urmau sa imbatraneasca, ci nivelul multumirii in relatiile lor. Oamenii cei mai satisfacuti in relatiile lor la varsta de 50 de ani, au fost cei mai sanatosi la varsta de 80 de ani.

Relatiile bune si apropierea par sa ne protejeze de unele dintre greutatile batranetii. In cele mai fericite cupluri, atat barbatii cat si femeile au declarat la 80-90 de ani ca in zilele in care durerile fizice erau mai mari , dispozitia lor ramanea la fel de buna, insa cei aflati in realtii nefericite, in zilele in carea veau dureri fizice mari, ele ereau amplificate de suferinta emotionala.

  1. A treia mare lectie aflata depre relatiile si sanatatea noastra este ca relatiile bune nu ne protejeaza doar corpul, ne protejeaza si creierul. Gasim ca faptul de a te afla intr-o relatie unita si stabila cu cineva, la 80-90 de ani iti ofera protectie. Oamenii in astfel de relatii care simt ca se pot baza cu adevarat pe celalalt la nevoie, au memoria mai buna un timp mai indelungat. Oamenii aflati in relatii in care simt ca nu pot conta pe celalat, aceia vor resimti mai devreme un declin al memoriei. Relatiile bune nu trebuie sa fie mereu calme… batranii se pot certa toata ziua, dar cata vreme simt ca pot sa se bazeza cu adevarat unul pe celelat la greu, acele certuri nu le este afectata memoria.

Relatiile bune si aproiate sunt bune pentru sanatata si bunastarea noastra. Asta e o intelepciune veche de cand lumea. De ce oamanii nu invata nimic din asta?!? Pentru ca suntem oameni si pentru ca ne-ar placea cu adevarat ar fi un truc rapid, un hap care sa ne faca viata mai buna si sa ne-o mentina asa!

In studiul nostru de 75 de ani, cei care au fost cei mai fericiti la pensie au fost cei ce s-au straduit activ sa inlocuiasca colegii de  serviciu cu partenerii de distractie.

Studiul nostru a demonstrat intr-un mod repetat ca pesoanele care au ajuns cel mai bine sun cele care au pretuit relatiile cu familia, cu prietenii, cu comunitatea.

Dar voi la 20, 40 sau 60 de ani, ce inseamna sa pretuiesti relatiile? Posibilitatile sunt practic nelimitate. Ar putea fi ceva simplu, de exemplu in loc sa stai in fata televizorului, sa stai cu cineva, sau sa revigorezi o relatie amortita facand ceva nou impreuna: plimbari lungi sau iesiri la intalnirecu persoane vechi sau noi, sau luand legatura cu ruda aceea cu care nu ai mai vorbit de ani intregi pentru ca sunt prea obisnuite invarajbirile in familie care au un efect groaznic asupra celor care stau suparati!

Mark Twain care acum un secol isi privea viata retroactiv spunea:

“Nu e timp – atat de scurta este viata – pentru ciorovaieli, scuze, ranchiune, reprosuri. E timp doar pentru iubire si nici pentru ea nu e decat o clipa ca sa spun asa!”

Viata buna se construieste cu relatii bune!

TED

 

Anunțuri

Read Full Post »

tradare in dragoste

Cine-si poate imagina la prima vedere ca atunci cand cuplul tau este zdruncinat de flagelul tradarii, poate fi privit ca pe o oportunitate, ca pe o sansa de a revigora relatia? Stim ca nimeni nu-si doreste sa treaca printr-o boala sau prin experiente triste, fiecare avem mecanisme de aparare, evitare sau compensare cu care facem fata vietii de zi cu zi, dar evenimentele cu caracter crucial apar in viata noastra, fie ca vrem, fie ca nu vrem si atunci cum facem fata unei asemenea crize?

O asemenea intamplare vine ca un dus rece peste cuplu, apar multe intrebari, multe reprosuri, multe resentimente si tanguiri, multe vionvatii si invinovatiri, multe regrete, dar mai ales multa suferinta de ambele parti. Unul ca a fost tradat si celalalt ca si-a facut partenerul sa sufere. Da, si cel care tradeaza sufera, dar nu regreta nimic din ceea ce a facut, pentru ca mintea tradatorului este ghidata de castig, de compensare, de placere in ultima instanta si are la pachet si justificarile de rigoare.

Acum hai sa ne punem putin in mintea celui tradat, a celui care are un mariaj obisnuit, traditional. In momnetul cand aflii cu certitudine despre tradare esti confuz, ca si cum nu ti se poate intampla tie asa ceva, tu stia-i ca ai o relatie frumoasa, libera chiar, fara constrangeri, ca va mai certati, dar ce cuplu nu se cearta!, ca viata este grea, te mai ratoiesti, dar in general, relatia ta era bazata pe incredere, nu te-ai gandit vreodata ca in familia ta vor aparea situatii de ganul acesta! Ce s-a intamplat, estit tu defect?, cu ce ai gresit sau ce-i poate oferi celalat si tu nu poti sa-i dai, ai fost orb pana acum, nu ai vazut sau observat nimic??? Intrebari peste intrebari care te baga intr-un carusel din care cu greu poti iesi dar mai ales care te impiedica sa gandesti clar. In acest moment ti se reactiveaza toate ranile, toate ratarile, toate esecurile, incepand cu cele din copilarie, de la gradinita chiar, cand ai fost pacalit sau folosit, cand ai fost tradat sau cand ai fost pedepsit si nu ai inteles de ce. Nu stii ce sa faci, pe cine sa intrebi, cui sa ceri parerea dintre cei ce va cunosc, vrei sa-ti spuna cineva clar cine este celalat cu adevarat, cine este vinovatul, daca ai gresit tu sau el, unde sa te duci, lumea ta se darama si tu stai pe buza prapastiei uitandu-te in gol…

Pe de alta parte simti zadarnicia, oftica, gandul ca de atatea ori te-ai lasat pe tine ca sa-i faci placere celuilalt, ai facut sacrificii, ai rezistat tentatiilor sub stindardul familiei sau ai renuntat la cariera ta pentru a te dedica copiilor si acum… Ce, tu nu ai tanjit dupa atentie si nu ai primit-o, nu ai vrut o vorba buna si ea s-a lasat asteptata, nu ai vrut sa fii intr-un cadru intim cu partenerul tau in care sa uiti de toate greutatile si nu a fost posibil, nu ai vrut sa faci ce vrei tu la un moment dat, dar a trebuit sa faci ce a vrut celalat, ce, tu nu ai ajuns la saturatie de atatea ori…dar asta nu te-a impins spre tradare…?!?

Aceasta prima faza se poate lasa cu somatizari, cu palpitatii, cu dureri difuze sau ascutite, cu sufocari, cu tremor, cu stare de greata sau incetosare a privirii, pentru ca atunci nu vrei sa mai vezi realitatea, pur si simplu vrei sa dispari si tu, si el, si situatia, sa mergi intr-un ungher si sa urlii cat te tin plamanii sau sa-ti lingi pur si simpul ranile.

E greu, dar nimeni nu ti-a dat un termen de garantie, doar un angajament la cununie in fata ofiterului de stare civila sau in fata preotului, nimeni nu mai respecta pe nimeni si nimic, nimeni nu-ti da certitudini in viata, acum esti singur, tu cu fortele si cu mintea ta si numai tu poti iesi din marasm, nimeni nu te poate ajuta daca tu nu vrei sau nu ceri ajutorul si mai ales daca nu esti dispus sa iti accepti si propriile greseli!

Dincolo de intrebari si raspunsuri, lucrurile acestea se intampla si daca tot au aparut este bine ca sa gestionam situatia in avantajul cuplului. Cei drept ca si pentru asta ar trebui sa ai in spate o familie care a funcitionat, care s-a repsonsabilizat pana la situatia critica, in care protagonistii doar s-au ratacit la un moment dat si nu au cautat toata viata aventura sau au fost alaturi de drum! Pentru ca asemenea incercare sa o poti converti, sa poata fi un prilej pentru introspectie pentru fiecare in parte si ca pe o noua definire a cuplui ai nevoie sa fi fost o normalitate pana la acel moment, sa existe oameni maturi emotional care chiar s-au iubit si care au construit impreuna, nu casnicii de mucava!

Pe drumul casniciei gresesti, iei dintr-o parte in detrimentul altei parti, nu poti fie egal cu tine tot timpul, nu poti pastra pasiunea intacta, pentru orice iti trebuie efort, determinare, bunavointa, ca sa nu mai spun ca aduci din propriile familii din care ai provenit si crescut, obiceiuri si atitudini care nu sunt de multe ori acceptate de celalat sau recreezi inconstient atmosfera din familia copilariei tale care poate nu a fos functionala. Cand se produce debalansare unuia din parteneri, celalat ar trebui sa ajute la echilibrare prin dialog si intelpciune, dar aceste nestemate nu sunt intodeauna la indemana!

Factorii care stau la baza deraierelor in cuplu sunt generate de punctele nodale din viata de familie, de nasteri sau de moarte, de schimbari radicale ale formatului obisnuit, de boala proprie, de separari legate de job sau de plecarea copiilor, de boala partenerului sau a parintilor, etc. In aceste momente apare panica, confuzia si frica de responsabilizare, apar intrebari existentiale de genul: asta este sau asa va fi viata mea de acum inainte?; eu nu valorez nimic?; o sa mai fiu vreodata fericit/a?; pentru ce mai traiesc?; cine sunt eu? etc.

In aceste momente se reactiveaza frustrarile cumulate de-a lungul casniciei, amintiri selective pe fondul depresiei si a saturatiei, te focusezi doar pe lucruri negative, pe cele care nu au functionat, iti aduci aminte de lipsuri, de lipsa atentiei, de absenta dorintei, a valorizarii, a importantei, a impactului si mai ales de lipsa pasiunii pe care n-ai mai simtit-o de mult timp, care s-a pierdut pe drum.

Cum gestionezi o situatie critica?

In primul rand prin dorinta de a ramane impreuna si de a transforma criza in oportunitate. Apoi de a lua situatia drept un prilej de a trai o noua experienta langa partener, de a restabili noi reguli in cuplu si poate de castiga noi drepturi. O criza este un prilej de discutii profunde, de a aborda cu curaj si sinceritate multe lucruri de care v-ati izbit, dar ati preferat sa le bagati sub pres, crezand ca asa vor disparea, de a deschide drumul spre adevarata faza in care va aflati (ca etapa de viata) cu plusuri si cu minusuri si de a le accepta, de a le introiecta si de a pleca de la ele facand impreuna un nou plan de viata in doi pe baza respectului si intelegerii.

Sunt necesare multe ore de discutie prin care sa se clarifice motivele care l-au dus spre un asemenea gest. In primul rand, ce l-a determinat, motivul primordial, ce a insemnat pentru celalalt o asemenea experienta si daca a invatat ceva din ea, ce a gasit in cealalta parte si nu a avut acasa, ce l-a determinat sa renunte si ce sa se intoarca la vechiul partener, ce a insemnat pentru el familia lor si cat a atarnat in luarea deciziei de intoarcere, daca este cu adevarat hotarat sa nu mai repete ceea ce a facut sau daca a ramas neamplinit, etc. Este imperios necesar de a constientiza locul si momentul de unde porniti sa recladiti relatia voastra pusa greu la incercare si nu in ultimul rand motivatia pe care o aveti de a ramane impreuna.

Inainte de asta, cel care a tradat sa-si recunoasca greseala cu gurita lui, sa nu persiste in ambiguitate, sa o stopeze si sa-si manifeste parerea de rau ca si-a ranit partenerul (celalat are nevoie sa auda, sa vada ca partenerul sau realizeaza ce a facut si ca ii pare rau!). “Vinovatul” trebuie sa se inarmeze cu rabdare si sa depuna efort pentru a recladi increderea partenerului in el si sa apere relatia reanodata fiind mereu acolo pentru a “pansa rana” produsa.

Cel tradat sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a iesi din depresia pierderii, sa faca lucruri care-i faceau placere si care sa-i readuca sentimetul propriei valori, sa se inconjoare de prieteni si de oameni langa care sa traiasca bucuria, sa se lase iubit de partener si sa iubeasca la randul sau, sa nu caute detalii depre aventura celuilalt care i-ar produce suferinta, sa ia situatia ca atare si sa-si accepte alegerea actionand in consecinta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Poate parea greu, foarte greu, dar daca esti determinat si vrei, poti!

Dincolo de aventura, tradarea poate lua multe forme intr-un cupul: indifierenta, lipsa comunicarii, neglijarea, desconsiderarea, violenta, dependenta, etc. Aceste forme sunt foarte frecvente, insidioase si la fel de greu de suportat si duc mai devreme sau mai tarziu la uzura si la destramare daca nu sunt constientizate din timp, fara sa mai exiate posibilitatea unei noi restartari. Atata timp cat problemele din cuplu nu sunt aduse la suprafata ascunse fiind sub umbrela negarii, va sta la panda monstrul tradarii!

 

 

Read Full Post »

nouri

”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa. De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud. Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.
“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip. Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea. El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.
“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”
“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”
“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”
“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”
“Si asta te intristeaza?”
“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”
“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”
Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”
“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.
“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”
“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”
“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu. In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.

Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai. Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.” Paulo Coelho

 

Read Full Post »

brandusaPe masura ce trece timpul, in lumile “civiliazte”, institutia casatoriei  are mult de suferit, nu cunosc statistici dar se vede cu ochiul liber ca nu mai este “la moda” sa te casatoresti. Nimeni nu-si mai asuma acum un angajament pe viata!

Acum se prefera sa stai cu un partener multi ani pana sa te hotarasti sa faci pasul decisiv. Dar modelul acesta inchide in el o capcana. Daca stai de ceva timp cu un partener si nu ti-ai oficiat relatia, te-ai si saturat de el, s-a dus si toata “pelteaua” si probabil in virtutea oscilatiilor te-ai despartit de el macar odata. La ce sa mai faci niste acte  in conditiile cand relatia este doar un surogat, o obisnuinta sau o dependenta? In cazul acesta, cel putin unul din parteneri nu-si asuma responsabilitatea traiului in doi, spera sa “schimbe macazul”, este ceva ce-l nemultumeste la celalat, nu este hotarat sau isi doreste altceva, dar pana gaseste acel ceva, se complace intr-o relatie de genul MBDN (mai bine decat nimic!)

In acest context, mi s-a parut interesant cand am citit intr-un ziar ca de exemplu in India este un festival international a femeilor casatorite. Nu este impamantenita de mult timp aceasta traditie, tocmai asta ma mira! Cu acest prilej ele postesc o zi si o noapte, astfel isi exprima devotamentul fata de sotii lor (probabil ele nu au serviciu), facand economie, iar ei le gratuleaza la sfarsit cu dulciuri si bijuterii pe care acestea le vor purta un an intreg. Cred ca pe foarte multe dintre noi citirea acestor randuri ne-ar face acum sa zambim! Ele traiesc insa in alta lume, alta civilizatie, alte religii, alte reguli, alta societate, alta cultura, fata de noi europenii dar si o parte importanta din Asia, in spcial in Coreea de Sud, Taiwan si Japonia, unde femeia nu mai este dispusa sa mai accepte viata de sotie clasica supusa si dependenta total de sot, vor in speta sa-si pastreze locurile de munca, independenta, controlul financiar si controlul asupra aparitiei copiilor. Uite ca totusi mai sunt locuri in lume unde este omagiata casatoria…!!!

Dar, daca ne gandim bine, femeile din tara noastra care acum au in jur de 50 de ani si care au trecut maritate si cu copii printr-o societate comunista si printr-o tranzitie originala am fost departe de ele? Sa nu uitam ca am trait si traim intr-o tara aflata la portile orientului impregnata de prejudecati si atitudini misogine, unde femeia este batuta pentru ca “stie ea de ce!” si unde barbatul crescut de femei frustrate la randul lor sunt fie betivi, fie autisti, fie cu personalitate schizoida  (fie-mi iertat, poate nu toti sunt la fel!). Acesta este femeia care nu si-au permis haine de firma sau tratamente faciale, femeia care “a facut din rahat bici si l-au pus si sa pocneasca!”, femeia care nu au stiut decat casa, copilul, sotul si eventual serviciul.

Multe din ele au muncit cot la cot cu barbatul si au mai avut si al doilea serviciu acasa ca bona, femeie la curatenie, bucatareasa, administrator si caraus. Toata lumea facea la fel si ti se parea normal: mers la serviciu, trecut prin piata si incarcat cu sacosi, venit acasa si facut oale de mancare, ocupat de sot , de copii, de muraturi, de dulceturi, zacusti, placinte, cozonaci, etc. Nici nu putea fi vorba sa-ti iei ajutor pe cineva la curatenie, atata timp cat erai tanara invarteai casa intr-o zi.  Concedii cine stie pe unde si haine de firma, nici nu aveai cum si nu aveai de unde. Hainele mai deosebite le gaseai cel mult de la “pachet” sau procurate de la nudism, in Eforie Nord de la poloneze, sau din bisnita, in rest, daca iti permiteai sa mergi la o croitoreasa sau sa te ajuta sotul la treburile gospodaresti si nu-ti spunea “daca eu fac treba ta, tu ce mai faci?” sau  “in casa asta cineva mai trebuie sa si aduca bani!”, atunci te putea-i considera o femeie fericita si norocoasa.

In timp ce aici se spalau rufele numai la programul de apa calda, la zolitor desupra cazii din baie cand ramaneai cocosata jumatate de zi, femeile din tarile civilizate aveau masini de spalat rufe si de spalat vase, isi duceau copiii la after school sau stateau acasa pentru ca sotul castiga destul de bine, pregateau cina din semipreparate si le ramanea un timp pentru ele sa se si odihneasca, sa se intalneasca cu prietenele, sa citeasca o carte, un timp doar al lor pe care nu se sfiau sa-l foloseasca si pentru care nu erau catalogate ca-si neglijeaza familia.

Multe femei din acea vreme au murit din cauza avorturilor nelegale, din cauza sanatatii precare, a uzurii si a sistemului sanitar, au avut boli sau depresii pe care le-au dus pe picioare si s-au trezit acum la 50 de ani coplesite de bufeuri, de kilograme in plus, de lipsa de atentie din partea sotului, de infidelitatile lui, parasite de copiii care si-au luat zborul din cuib, femei care spre surprinderea chiar si a lor mai au resurse sa se lupte cu viata, au inca suficienta energie sa renasca si pentru ele. Eu cred ca niciodata nu este prea tarziu sa-ti indrepti privirea spre tine si sa te intrebi ce vrei cu adevarat. Daca ceea ce vrei se poate face, nu sta si visa cum ar fi, FA CEVA ACUM!

Am facut acest “rimembar” pentru ca sa vedeti ca o femeie care acum este in jur de 50 de ani, a trecut prin doua regimuri si a muncit atat de mult, dar tocmai de asta, are  suficiente resurse sa se ocupe acum si de ea.

Va invit sa va alaturati grupului nostru de dezvoltare personala pentru femei la 50 de ani:

Data incepreii: 28 februarie 2013 (sedinta de evaluare in 21.02.2013), ora 18.30-21

Taxa de participare: 50 lei
Componenta grupului: 8-10 persoane
Locatia: Bucuresti, str. Alba, nr. 12 (de la P-ta Unirii 10 minute pe jos pe linia tramvaiului 32, sau 2 statii cu tramvaiul 32 – statia Regina Maria, in cadrul Clinicii Psihosucces de Psihoterapie Integrativa condusa de d-na Camelia Stavarache)

Pentru detalii si inscriere: va rog sa-mi trimiteti un e-mail si un numar de telefon la adresa mcomisel_58@yahoo.com cu subiectul “inscriere dezvoltare personala”. Veti primi o confirmare telefonica sau in scris precum si informatii legate de eventualele modificari.
Persoana de contact: psiholog Mihaela Comisel
Telefon: 0721782889

Read Full Post »

stejEra odata o gradina cu meri, portocali, peri si cu trandafiri. Ei traiau toti fericiti in acea gradina. Acolo era multa veslelie, cu exceptia unui pom care era profund de trist. El avea o problema: NU STIA CINE ESTE EL!

Marul obisnuia sa spuna: „Daca chiar te straduiesti, poti avea mere delicioase. Uitate la mine, vezi ce usor e!”

„Nu-l asculta pe el” spunea trandafirul. „Este mult mai usor sa ai trandafiri…uite ce simplu e!”

Fiind disperat, pomul se chinuia sa faca conform sfaturilor tuturor din jurul lui, a celor pe care-i considera prieteni, si totusi el nu reusea sa fie ca ceilalti! Cu fiecare incercare, el se simtea din ce in ce mai frustrat.

Intr-o buna zi, bufnita, vazandu-l cat de triste este copacul nostru, i-a spus: „Problema ta nu este chiar asa serioasa pe cat ii dai tu importanta; este una impartasita de multi pe lumea asta. Nu-ti irosi viata incercand sa fii ceea ce vor altii ca tu sa fii, ci in schimb fii tu insuti…Cunoaste-te pe tine insuti. Ca sa reusesti, asculta-ti vocea interioarea.”

„Vocea interioara?” „Sa fiu eu insumi? Sa ma cunosc pe mine insumi?” a intrebat pomul mirat. Si apoi…a inteles!

Astupandu-si ochii si urechile, el si-a deschis inima, si in sfarsit a putut sa-si asculte vocea interioara spunandu-i: „Nu vei rodi niciodata portoale pentru ca tu nu esti un portocal, sau mere, penru ca tu nu esti un mar… Nu vei inflori niciodata trandafiri pentru ca tu nu esti un trandafir….TU  esti un stejar, si scopul tau in viata este sa cresti si sa fii maiestuos, sa oferi adapost pasarilor, sa faci umbra oamenilor care trec pe langa tine si sa dai frumusete peisajului!”

TU AI O MISIUNE: INDEPLINESTE-O!”

Pomul nostru se simti atunci puternic si increzator in sine insusi si a inceput sa fie ceea ce a fost destinat sa fie. La putin timp, el a observat ca a inceput sa fie admirat si respectat de toata lumea!

De abia atunci gradina a putut sa fie pe deplin fericita!

Uitandu-ne imprejur, oare cati sunt ca stejarul care nu-si da voi e sa creasca? Oare cati peri sau meri nu stiu cum sa infloreasca? Oare cati arbusti de trandafir fiindu-le teama de necunoscut nu se dezvolta si cresc numai spini?

Cu totii avem o misiune pentru care sa ne zbatem si un spatiu de umplut in viata noastra!

Nu lasa pe nimeni sau nimic sa te tina departe de a descoperi si de a constientiza esenta minunata a fiintei care esti!

Aceasta poveste mi-a fost trimisa de fetita mea (i-a spus-o sora paloma la un seminar).

Read Full Post »

378448_332221853460362_149189891763560_1617429_190431354_nProblematicile femeilor de 50 de ani sunt multiple si sunt in functie de categoriile din care fac parte: femei casatorite sau singure in doi, femei inselate, femei divortate, femei necasatorite, femei vaduve, femei “barbat”, femei “copil”, femei “om de afaceri”, femei “doica”, etc. intr-un cuvant femei la 50 de ani care au totusi viitorul in fata. Va spun fara tagada ce exista speranta pentru fiecare categorie sa-si depaseasca problematicile si sa se redefineasca. Iti trebuie doar un dram de vointa ca sa-ti poti schimba “azimutul” si atunci unghiul prin care vei vedea viata iti va releva alte valente si un drum mai drept.

Este timpul sa ceri ajutor indiferent de problema pe care o ai, sa-ti deschizi mintea, sa investesti in tine (destul pana acum au fost ceilalti pe primul plan inaintea ta!), sa participi la grupuri de dezvoltare personala unde poti impartasi din experienta ta intr-un mediu securizant si mai ales unde poti sa inveti din experientele celorlalte persoane aflate intr-o situatie similara cu a ta, este timpul sa nu te izolezi, sa nu-ti plangi de mila si sa te gandesti cu speranta ca daca ai ajuns pana aici, inseamna ca poti merge si mai departe, ai de ce si ai si cu ce, numai ca nu iti dai seama acum. Viata merita traita si la aceasta varsta, dar nu oricum, conditia principala este sa vrei sa ti-o faci frumoasa, sa inveti iar sa speri!

Astept inscrierile voastre cu propuneri pentru teme de discutie sau situatii de viata care ma vor ajuta sa fac o structura pentru grupul de dezvoltare personala pentru noi femeile la 50 de ani. Grupul va avea in componenta 10-12 persoane si va incepe de luna viitoare, intalnirile urmand sa fie odata pe luna.

Trimite pentru detalii un e-mail la adresa: mcomisel_58@yahoo.com  / suna la: 0721782889

Read Full Post »

 Poveste cu talc!

A fost odata un cocon de future care atarna mic si firav de grinda unei casei, in bataia vantului si in rasfatul razelor de soare, facand ca la fiecare adiere, odata cu el si continutul sau pretios sa simta leganarea si caldura primita in dar. Acest saculet de matase avea un continut pretios si unic. Intr-o zi, cand i s-a facut sorocul, mica faptura din interiorul lui a inceput sa se pregateasca pentru marele drum care i-a fost harazit. Cu mult efort si cu multa iscusinta, reusi pentru inceput sa faca un mic orificiu. Acest prim pas spre lumina se dovedi greu si anevoios, insa necesar pentru devenirea lui. Stim ca in intelepciunea sa D-zeu a lasat toate lucrurile cu un scop si nimic nu este intamplator in devenirea fiecarei fiinte!

Un om aflat pe prispa casei sale urmarind de mult timp si cu mare curiozitate aceasta transformare care se intampla sub ochii sai, s-a hotarat sa dea o mana de ajutor acestei mici creatii care se chinuia sa iasa prin acel orificiu minuscul. Se uita cu mare atentie la zbuciumul fiintei din interior, la chinul ei, la dorinta ei de a iesi, i s-a facut mila si cu ajutorul unui cutitas, largi orificiul inlesnind evadarea spre lumina si viata a fapturii din interior. Aceasta, atata a asteptat si ajutata de oportunitatea aparuta a iesit repede din culcusul care-o tinuse ferecata pana atunci cu un scop bine determinat de Cel care a creat-o, nestiind ca aceasta eliberare ii va fi fatala. Biata fiinta a iesit, dar era prea devreme pentru ea, drumul deschis nu era in sus ci in jos, cu corpul mic si adunat pastrand inca forma coconului, cu aripile lipite si inca nedezvoltate, nu a putut sa si le intinda pentru zbor si a cazut pe prispa fara putere, zbatandu-se neputincioasa.

Acest lucru l-a intristat si l-a pus pe ganduri pe bietul om, la facut sa-i para rau de ajutorul dat de altfel cu multa bunavointa dar necunoscand lumea bietei fapturi. A intervenit fortat in lumea ei si in loc sa o ajute, n-a facut decat sa-i opreasca drumul inainte de vreme.

Surprinderea omului a fost pe masura, in loc sa vada un fluture caruia ii cresc aripile si se inalta in aer, a vazut o fiinta care nu-si terminase dezvoltarea, o fiinta condamnata acum sa se taraie si care nu va zbura niciodata. A fost socat, el a avut intetii bune, a vrut sa ajute, a fost impresionat de agitatia vietatii care dorea sa iasa la lumina si s-a gandit sa dea o mana de ajutor, nestiind insa nevoile si mecanismele de dezvoltarea a micii fapturi, a judecat dupa propriile valori, n-a inteles ca iesirea fluturului printr-un orificiu atat de ingust ii este strict necesara in devenirea lui, ca are nevoie de toata aceasta zbatere si efort pentru a creste, pentru a se dezvolta si pentru a-si iriga aripile cu care sa capete forta in zborul lui spre o noua lume harazita unicitatii lui si atunci si-a dat seama de fapta sa si a incercat sa traga invataminte din aceasta intamplare. Asa a inteles ca:

– nu trebuie sa-ti oferi ajutorul fara sa-ti fie cerut!

– nu trebuie sa te lasi impresionat de toti cei care-ti cer ajutorul!

– nu poati sa stii care este nevoia reala a celuilalt!

– nu intodeauna ajutorul tau este de folos celui pe care il ajuti!

– nu este suficient sa vrei sa ajuti, trebuie sa stii si cum!

– nu oricine are intentii bune te ajuta cu adevarat!

– nu altul trebuie sa hoatrasca pentru tine!

– fiecare efort in viata are utilitatea lui, el te ajuta sa cresti si sa te dezvolti!

– fara eforturi nu am fi ceea ce suntem, ele ne dau masura fortelor nastre!

– uneori in viata trebui sa depunem un efort mai mare ca sa iesim la lumina!

– nimic bun nu se obtine in viata fara efort!

– nu orice oportunitate este buna pentru tine!

– obstacolele, piedicile, incercarile, au rolul lor in viata!

– ceea ce este valabil pentru tine s-ar putea sa nu fie valabil si pentru celalalt!

– trebuie sa-ti urmezi drumul tau, constient de efortul si menirea ta in viata!

– graba strica treaba!

– atunci cand te grabesti sa intrii intr-o alta lume, vezi daca esti inca pregatit pentru ea!

– dorinta altora poate sa fie fatala pentru tine daca nu este si putinta ta!

Read Full Post »

Older Posts »