Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘singuratate’

happiness1

Universitatea Harvard a inceput un studiu de acum 75 de ani care continua si acum, avand tema urmatoare: „Daca ar fi si sa invetesti acum in cea mai buna versiune a ta viitoare in ce ti-ai investi timpul si energia?”

In schimb, un sondaj recent a intrebat persoane intre 25 si 35 ani care sunt telurile lor cele mai importante in viata? Au spus ca un scop major ar fi:

  • 80% sa se imbogateasca
  • 50% sa devina celebrii
  • sa se aplice asupra muncii si sa se straduiasca mai mult, sa realizeze mai multe

Majoritatea lucrurilor care le aflam despre viata, le aflam cerandu-le oamenilor sa-si aminteasca din trecutul lor si stim bine ca trecutul nu se vede deloc clar, uitam enorm din ce ni se intampla pe parcursul vietii, pentru ca uneori memoria este de-a dreptul creativa!

Studiul Harvard al dezvoltarii adultilor, este unul din cel mai lung studiu facut vreodata despre viata adultilor si s-a desfasurat pe parcursul a 75 de ani urmarind vietile a 724 de barbati, intrebadu-I an dupa an despre munca lor, despre viata de acasa, despre sanatate. Cam 60 din cei 724 de barbati cu care s-a inceput studiul sunt inca in viata si inca participa la el, avand majoritatea peste 90 de ani… Urmeaza acum sa studiem cei 2000 de copiii ai acestor barbati.

Incepand cu 1938, s-a urmarit vietile a doua grupuri de barbati:

  • primul grup a inceput cand baieti erau studenti in anul doi la Harvard si au absolvit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (majoritatea participand la razboi)
  • cel de-al doilea grup de baieti au fost din cartierele cele mai sarace din Boston, care faceau parte din familiile cele mai problematice si mai dezavantajate din Bostonul anilor 1940 care locuiau inghesuiti, fara apa curenta rece sau calda.

Toti acesti adolescenti cand au intrat in studiu, au fost intervievati si examinati medical, atat parintii lor cat si mediul in care au crescut. Au crescut si au devent adulti, fie muncitori, fie avocati, zidari, doctori, unii au devenit alcoolici, cativa au facut schizofrenie, unii au urcat pe scara sociala sau au coborat-o. Studiul continua si acum. Inca si acum le trimitem chestionare, ii intervievam in casele lor, obtinem fisele medicale de la doctorii lor, le scanam creirele, vorbim cu copiii lor, ii filmam vorbind cu neveste lor despre grijile lor cele mai mari. Ultima data am coptat si pe nevestele lor in acest studiu.

Invataturile care reies din zecile de mi de pagini si de informatii adunate si produse de aceste vieti nu sunt depre bogatie, faima si munca din greu… Cel mai clar mesaj al acestui studiul de-a lungul celor 75 de ani, este acesta:

RELATIILE BUNE NE MENTIN MAI FERICITI SI MAI SANATOSI.

Am invatat trei mari lectii despre relatii:

  1. Ca legaturile sociale ne fac bine si ca singuratatea ucide. Se pare ca oamenii care au legaturi sociale mai bune cu familia, cu prietenii si cu comunitatea din care fac parte sunt mai fericiti, mai sanatosi si traiesc mai mult decat cei cu legaturi mai slabe.

Experienta singuratatii se pare ca este toxica. Oamenii care sunt mai izolati decat vor sa fie de ceilalti, sunt mai putin fericiti. Sanantatea lor decade mai devreme la mijlocul vietii, capacitatea cerebrala le scade mai curand si traiesc vieti mai scurte decat oamenii ce nu sunt singuri. Trist e ca in orice moment, mai mult de 1 din 5 americani spun ca se simt singuri. Stim ca poti fi singur intr-o multime, asa cum poti fi singur si intr-o casnicie…

  1. Nu conteaza numarul de prieteni sau daca esti sau nu intr-o relatie stabila, ci conteaza calitatea realtiilor apropiate. A trai in conflict este foarte daunator sanatatii noastre. Casniciile cu conflicte mari de exemplu, fara prea multa afectiune, se dovedesc a dauna mult sanatatii, mai mult decat divortul. A trai in relatii bune si calde este protectiv.

Odata ce i-am urmarit pe barbatii alesi pentru sudiu, cei pana la 80 de ani, am vrut ca, privind inapoi la varsta lor mijlocie, sa putem prezice cine avea sa ajunga octogenear fericit si sanatos si cine nu. Analizand tot ce stiam despre ei la 50 de ani, nu nivelul colesterolului e acela care prezice cum urmau sa imbatraneasca, ci nivelul multumirii in relatiile lor. Oamenii cei mai satisfacuti in relatiile lor la varsta de 50 de ani, au fost cei mai sanatosi la varsta de 80 de ani.

Relatiile bune si apropierea par sa ne protejeze de unele dintre greutatile batranetii. In cele mai fericite cupluri, atat barbatii cat si femeile au declarat la 80-90 de ani ca in zilele in care durerile fizice erau mai mari , dispozitia lor ramanea la fel de buna, insa cei aflati in realtii nefericite, in zilele in carea veau dureri fizice mari, ele ereau amplificate de suferinta emotionala.

  1. A treia mare lectie aflata depre relatiile si sanatatea noastra este ca relatiile bune nu ne protejeaza doar corpul, ne protejeaza si creierul. Gasim ca faptul de a te afla intr-o relatie unita si stabila cu cineva, la 80-90 de ani iti ofera protectie. Oamenii in astfel de relatii care simt ca se pot baza cu adevarat pe celalalt la nevoie, au memoria mai buna un timp mai indelungat. Oamenii aflati in relatii in care simt ca nu pot conta pe celalat, aceia vor resimti mai devreme un declin al memoriei. Relatiile bune nu trebuie sa fie mereu calme… batranii se pot certa toata ziua, dar cata vreme simt ca pot sa se bazeza cu adevarat unul pe celelat la greu, acele certuri nu le este afectata memoria.

Relatiile bune si aproiate sunt bune pentru sanatata si bunastarea noastra. Asta e o intelepciune veche de cand lumea. De ce oamanii nu invata nimic din asta?!? Pentru ca suntem oameni si pentru ca ne-ar placea cu adevarat ar fi un truc rapid, un hap care sa ne faca viata mai buna si sa ne-o mentina asa!

In studiul nostru de 75 de ani, cei care au fost cei mai fericiti la pensie au fost cei ce s-au straduit activ sa inlocuiasca colegii de  serviciu cu partenerii de distractie.

Studiul nostru a demonstrat intr-un mod repetat ca pesoanele care au ajuns cel mai bine sun cele care au pretuit relatiile cu familia, cu prietenii, cu comunitatea.

Dar voi la 20, 40 sau 60 de ani, ce inseamna sa pretuiesti relatiile? Posibilitatile sunt practic nelimitate. Ar putea fi ceva simplu, de exemplu in loc sa stai in fata televizorului, sa stai cu cineva, sau sa revigorezi o relatie amortita facand ceva nou impreuna: plimbari lungi sau iesiri la intalnirecu persoane vechi sau noi, sau luand legatura cu ruda aceea cu care nu ai mai vorbit de ani intregi pentru ca sunt prea obisnuite invarajbirile in familie care au un efect groaznic asupra celor care stau suparati!

Mark Twain care acum un secol isi privea viata retroactiv spunea:

“Nu e timp – atat de scurta este viata – pentru ciorovaieli, scuze, ranchiune, reprosuri. E timp doar pentru iubire si nici pentru ea nu e decat o clipa ca sa spun asa!”

Viata buna se construieste cu relatii bune!

TED

 

Anunțuri

Read Full Post »

udarea-bonsailorUna din cele mai cumplite trairi ca intensitate si suferinta este singuratatea, mai ales cand esti aruncat in ea fara voie, cand cei in care ai avut incredere te-au dezamagit sau  te-au abandonat, cand nu-ti mai gasesti rostul si sensul vietii, cand inima iti plange si nici o logica din lume nu o alina.

Singuratatea este un cuvant compus din cuvantul „singur” si sufixul „–atate”, care poate lua diverse forme (eternitate sau temporalitate), este o emotie pe care o simti atunci cand nu mai relationezi cu ceilalti, cand nu simti iubire din parea lor si mai ales cand te-au abandonat. Ea poate fi de mai multe feluri in functie de ceea ce a  provocat-o si are efect asupra persoanei care este tributara mecanismul ei de coping („locus of control” intern sau extern), de filtrul propriu, de patternuri si genul de atasament pe care l-a dezvoltat in copilarie, de varsta si conditia sociala, de gravitatea momentului, de existenta unor boli fizice sau psihice sau de circumstantele create la un moment dat.

Eu as alege doua cazuri majore care provoaca singuratatea (fara sa fie vorba din start de o patologie):  

singuratatea autoimpusa, este o singuratate pozitiva necesara la un moment dat pentru devenirea ta ca om, pentru regasirea ta interioara, pentru a putea sa meditezi in liniste la valorile tale sau la sensurile vietii, pentru a te ragasi, a te linisti, a trai in pace cu tine sau pentru a munci, a te dedica unei pasiuni, pentru a te rasfata, este ceva pretios, este alegerea ta ca un bonus binemeritat la un moment dat,

singuratatea impusa de altii este perceputa de obicei ca o pedeapsa, este sinonima cu abandonul, cu doliul, cu divortul, cu moartea, este vestibulul catre durere psihica si fizica, in ea se vor dezvolta germenii melancoliei, a stresului, a depresiei, a anxietarii, a panicii, a fobiilor si a bolilor psihosomatice.

Insingurarea sau instrainarea,  este o singuratate negativa, este o implozie in sine si este in general o consecinta a singuratatii impuse de altii, este un mecanism de aparare al psihicului care nu mai suporta presiunea exterioara si careia nu-i mai face fata, este singuratatea simtita in mijlocul celorlalti, o retragere intr-o lumea a ta paralela cu cea din afara, este confuza si paralizanta, este o singuratate in multime ca si cum tu ai fi tot timpul intr-un cub de sticla, nimic nu trece de la tine spre afara, nimic nu intra din afara spre tine, este un moment in care nu-ti mai gasesti sensurile, rostul, o smulgere, o instrainare de tot si de toate, este o consecinta dar si un preambul al stresului, a depresiei, a anxietatii, este anticamera spre patologie, spre renuntare la lupta si care poate duce spre suicid.

Siguratatea este ceea ce apare dupa un „razboi”, dupa o lupta dusa in prealabil cu cineva sau cu ceva din care o parte iese invingatoare si alta infranta.

Pentru cel care iese victorios din lupta, este singuratatea autoimpusa necesara pentru asi savura victoria, este timpul pentru incarcarea bateriilor, a refacerilor pe toate planurile, a cresterii increderii in fortele proprii, pentru a savura victoria si asi face planuri de viitor, este ceva pozitiv si pretios, totul este sa stie cand sa se smulga din ea pentru a incepe o noua odisee.

Pentru cel invins, singuratatea este impusa, este cea in care esti aruncat, este perceputa ca o pedeapsa, este momentul cand isi linge ranile, cand se invinovateste, cand se autocompatimeste si-si plange de mila, cand este atat de dezamagit si frustrat incat nu mai vede nici o iesire, cand viitorul nu exista ci doar momentul infrangerii si cand lumea nu poate fi privita decat prin aceasta prisma, este un timp negativ care-i consuma si putina energie care i-a mai ramas din lupta anterioara fara sa existe sansa sa-si refaca fortele, este timpul care-l va secatui si care-l va duce sigur spre instrainare si insingurare, este drumul spre depresie sau patologie. 

Este situatia in care cel in cauza fie are putere si resurse sa se adune si sa iasa singur din ea (caz fericit din care v-a iesi intarit!) sau sa ceara ajutor, fie este ajutat de cei apropiati care observa la timp starea in care este aruncat si au suficienta putere de convingere incat sa-l indrume catre persoane avizate. Daca ajutorul nu vine la timp, insingurarea produce sechele de cele mai multe ori mari care se vor croniciza si vor contine o vulnerabilitate oricand pasibila de a fi activata cand conditiile exterioare se vor repeta.

Constructia individului este creata pentru a functiona pe toate planurile. Uneori, pe drumul vietii suntem pusi la tot felul de incercari, dar indiferent de ele, avem resurse sa le depasim, tot ce ar fi de preferat sa facem este sa ne oprim pentru o clipa si sa cautam in noi cu rabdare si tenacitate.  Daca nu reusim singuri, atunci trebuie sa cerem ajutor, de la cei din jur sau de la persoane profesioniste care sunt pregatite sa ne ajute sa constientizam valorile pierdute, cu care vom reconstrui speranta si vom crea punti spre viitor.

Read Full Post »