Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cuplu’

love

Nu cred ca exista cineva care sa nu-si doreasca o conectare emotionala si un confort langa persoana cu care traieste in cuplu sau in familie!

Suntem fiinte sociale si de cand aparem pe lume, primele emotii sunt marcate si legate de atasament, de intimidate si de siguranta. Aceste emotii nu dispar niciodata, iar noi cu obstinenta le catuam  cu disperare toata viata in tot ce ne inconjoara. Primele trairi sunt atat de profund impregnate in pielea, carnea si creierul nostru, incat negasirea lor, macar odata in viata ne poate duce la moarte (fizica sau psihica). Acestea pot fi motivele de a fii langa, impreuna si in siguranta cu o alta fiinta, iar atunci cand o gasesti si crezi ca iti este potrivita sa faci o dependenta de ea. Intr-o lume coplesita pe zi ce trece de virtual, unde totul este posibil fara sa te intalnesti, fara sa te atingi, fara sa mai traiesti intens cu toate celulele, intr-o lume impersonala si rece, cu tendinte de izolare si cu riscul de a crea dependente “ciudate” (ca sa ma exprim eufemistic!) este important, sanatos si benefic sa putem avea o dependenta si o conectare buna cu partenerul de viata.

Dependenta este de doua feluri: dependenta toxica si cea sanatoasa.

Dependenta toxica este atunci cand persoana langa care traim ne respinge sau suferim in prezenta ei si totusi ramanem in aderenta. Ea este ca “o rana deschisa” si are radacini foarte adanci in trecutul individual. Se construieste pe trauma, pe abandon, pe pierderi, pe abuzuri. Ea duce la instrainare si izolare emotionala, iti umple creirul de ganduri irationale si te indeparteaza de realitate, te anesteziaza fata de lume si fata de tine. Pentru situatii de genul acesta ai nevoie de ajutor, de cineva care sa te “smulga” din stransoarea nociva. Nu este suficient sa constientizezi relatia nesanatoasa, iti trebuie mai mult decat atat, iti trebuie un antidot la veninul care-ti circula in vene si care te distruge din interior, iti trebuie putere sa primesti ajutorul pe care de cele mai multe ori il refuzi pentru ca cea mai mare spaima care pune stapanire pe tine este pierdrea, golul care-ti ramane dupa ce te-ai consumat tot in focul acelei relatii dependente. Dupa ce nu a mai ramas nimic din tine in acea relatie, vrei sa pastrezi macar jarul si cenusa ramase, este tot ce mai ai si tot ce stii sa faci: sa arzi si sa suferi, pentru ca altfel, viata nu mai are sens pentru tine. Asta este dependenta nociva.

Dependenta sanatoasa este atunci cand te simti securizat emotional, cand te poti baza pe partenerul tau ca iti va raspunde nevoilor tale, cand te simti valorizat, cand exista buna credinta, cand esti incurajat si sprijinit in proiectele tale, cand te poarta in minte si in suflet chiar daca nu este langa tine, cand poti sa ai activitati independente de el fara sa simti nelinisti si disconfort, fara frica, fara gandul ca vei fii criticat tu ca persoana, pentru ca fiecare aveti bucuria de a fi acceptat asa cum sunteti, cu bune si rele. Toate acestea trebuie sa fie reciproce in relatie.

Dependenta sanatoasa este diferita de sufocare, de incrancenare, de control, de neputinta, de manipulare, de furie, de frustrare, de nesiguranta si are la baza increderea ca la nevoie te poti baza pe partenerul tau, ca poti fi independent in relatie atata timp cat stii ca nu este nevoie sa te zbati si sa te descurci de unul singur, ca ai asigurat confortul si conectarea emotionala pe lunga durata, ca impreuna faceti fata vietii mult mai usor.

Pare un paradox, dar libertatea si independenta trambitata si autoinsusita in cuplu, care nu se bazeaza pe incredere, pe sprijin, pe respect si pe iubire reciproca, atunci au la baza intentii frivole, nesincere si mai devreme sau mai tarziu vor duce la separare.

Read Full Post »

tradare in dragoste

Cine-si poate imagina la prima vedere ca atunci cand cuplul tau este zdruncinat de flagelul tradarii, poate fi privit ca pe o oportunitate, ca pe o sansa de a revigora relatia? Stim ca nimeni nu-si doreste sa treaca printr-o boala sau prin experiente triste, fiecare avem mecanisme de aparare, evitare sau compensare cu care facem fata vietii de zi cu zi, dar evenimentele cu caracter crucial apar in viata noastra, fie ca vrem, fie ca nu vrem si atunci cum facem fata unei asemenea crize?

O asemenea intamplare vine ca un dus rece peste cuplu, apar multe intrebari, multe reprosuri, multe resentimente si tanguiri, multe vionvatii si invinovatiri, multe regrete, dar mai ales multa suferinta de ambele parti. Unul ca a fost tradat si celalalt ca si-a facut partenerul sa sufere. Da, si cel care tradeaza sufera, dar nu regreta nimic din ceea ce a facut, pentru ca mintea tradatorului este ghidata de castig, de compensare, de placere in ultima instanta si are la pachet si justificarile de rigoare.

Acum hai sa ne punem putin in mintea celui tradat, a celui care are un mariaj obisnuit, traditional. In momnetul cand aflii cu certitudine despre tradare esti confuz, ca si cum nu ti se poate intampla tie asa ceva, tu stia-i ca ai o relatie frumoasa, libera chiar, fara constrangeri, ca va mai certati, dar ce cuplu nu se cearta!, ca viata este grea, te mai ratoiesti, dar in general, relatia ta era bazata pe incredere, nu te-ai gandit vreodata ca in familia ta vor aparea situatii de ganul acesta! Ce s-a intamplat, estit tu defect?, cu ce ai gresit sau ce-i poate oferi celalat si tu nu poti sa-i dai, ai fost orb pana acum, nu ai vazut sau observat nimic??? Intrebari peste intrebari care te baga intr-un carusel din care cu greu poti iesi dar mai ales care te impiedica sa gandesti clar. In acest moment ti se reactiveaza toate ranile, toate ratarile, toate esecurile, incepand cu cele din copilarie, de la gradinita chiar, cand ai fost pacalit sau folosit, cand ai fost tradat sau cand ai fost pedepsit si nu ai inteles de ce. Nu stii ce sa faci, pe cine sa intrebi, cui sa ceri parerea dintre cei ce va cunosc, vrei sa-ti spuna cineva clar cine este celalat cu adevarat, cine este vinovatul, daca ai gresit tu sau el, unde sa te duci, lumea ta se darama si tu stai pe buza prapastiei uitandu-te in gol…

Pe de alta parte simti zadarnicia, oftica, gandul ca de atatea ori te-ai lasat pe tine ca sa-i faci placere celuilalt, ai facut sacrificii, ai rezistat tentatiilor sub stindardul familiei sau ai renuntat la cariera ta pentru a te dedica copiilor si acum… Ce, tu nu ai tanjit dupa atentie si nu ai primit-o, nu ai vrut o vorba buna si ea s-a lasat asteptata, nu ai vrut sa fii intr-un cadru intim cu partenerul tau in care sa uiti de toate greutatile si nu a fost posibil, nu ai vrut sa faci ce vrei tu la un moment dat, dar a trebuit sa faci ce a vrut celalat, ce, tu nu ai ajuns la saturatie de atatea ori…dar asta nu te-a impins spre tradare…?!?

Aceasta prima faza se poate lasa cu somatizari, cu palpitatii, cu dureri difuze sau ascutite, cu sufocari, cu tremor, cu stare de greata sau incetosare a privirii, pentru ca atunci nu vrei sa mai vezi realitatea, pur si simplu vrei sa dispari si tu, si el, si situatia, sa mergi intr-un ungher si sa urlii cat te tin plamanii sau sa-ti lingi pur si simpul ranile.

E greu, dar nimeni nu ti-a dat un termen de garantie, doar un angajament la cununie in fata ofiterului de stare civila sau in fata preotului, nimeni nu mai respecta pe nimeni si nimic, nimeni nu-ti da certitudini in viata, acum esti singur, tu cu fortele si cu mintea ta si numai tu poti iesi din marasm, nimeni nu te poate ajuta daca tu nu vrei sau nu ceri ajutorul si mai ales daca nu esti dispus sa iti accepti si propriile greseli!

Dincolo de intrebari si raspunsuri, lucrurile acestea se intampla si daca tot au aparut este bine ca sa gestionam situatia in avantajul cuplului. Cei drept ca si pentru asta ar trebui sa ai in spate o familie care a funcitionat, care s-a repsonsabilizat pana la situatia critica, in care protagonistii doar s-au ratacit la un moment dat si nu au cautat toata viata aventura sau au fost alaturi de drum! Pentru ca asemenea incercare sa o poti converti, sa poata fi un prilej pentru introspectie pentru fiecare in parte si ca pe o noua definire a cuplui ai nevoie sa fi fost o normalitate pana la acel moment, sa existe oameni maturi emotional care chiar s-au iubit si care au construit impreuna, nu casnicii de mucava!

Pe drumul casniciei gresesti, iei dintr-o parte in detrimentul altei parti, nu poti fie egal cu tine tot timpul, nu poti pastra pasiunea intacta, pentru orice iti trebuie efort, determinare, bunavointa, ca sa nu mai spun ca aduci din propriile familii din care ai provenit si crescut, obiceiuri si atitudini care nu sunt de multe ori acceptate de celalat sau recreezi inconstient atmosfera din familia copilariei tale care poate nu a fos functionala. Cand se produce debalansare unuia din parteneri, celalat ar trebui sa ajute la echilibrare prin dialog si intelpciune, dar aceste nestemate nu sunt intodeauna la indemana!

Factorii care stau la baza deraierelor in cuplu sunt generate de punctele nodale din viata de familie, de nasteri sau de moarte, de schimbari radicale ale formatului obisnuit, de boala proprie, de separari legate de job sau de plecarea copiilor, de boala partenerului sau a parintilor, etc. In aceste momente apare panica, confuzia si frica de responsabilizare, apar intrebari existentiale de genul: asta este sau asa va fi viata mea de acum inainte?; eu nu valorez nimic?; o sa mai fiu vreodata fericit/a?; pentru ce mai traiesc?; cine sunt eu? etc.

In aceste momente se reactiveaza frustrarile cumulate de-a lungul casniciei, amintiri selective pe fondul depresiei si a saturatiei, te focusezi doar pe lucruri negative, pe cele care nu au functionat, iti aduci aminte de lipsuri, de lipsa atentiei, de absenta dorintei, a valorizarii, a importantei, a impactului si mai ales de lipsa pasiunii pe care n-ai mai simtit-o de mult timp, care s-a pierdut pe drum.

Cum gestionezi o situatie critica?

In primul rand prin dorinta de a ramane impreuna si de a transforma criza in oportunitate. Apoi de a lua situatia drept un prilej de a trai o noua experienta langa partener, de a restabili noi reguli in cuplu si poate de castiga noi drepturi. O criza este un prilej de discutii profunde, de a aborda cu curaj si sinceritate multe lucruri de care v-ati izbit, dar ati preferat sa le bagati sub pres, crezand ca asa vor disparea, de a deschide drumul spre adevarata faza in care va aflati (ca etapa de viata) cu plusuri si cu minusuri si de a le accepta, de a le introiecta si de a pleca de la ele facand impreuna un nou plan de viata in doi pe baza respectului si intelegerii.

Sunt necesare multe ore de discutie prin care sa se clarifice motivele care l-au dus spre un asemenea gest. In primul rand, ce l-a determinat, motivul primordial, ce a insemnat pentru celalalt o asemenea experienta si daca a invatat ceva din ea, ce a gasit in cealalta parte si nu a avut acasa, ce l-a determinat sa renunte si ce sa se intoarca la vechiul partener, ce a insemnat pentru el familia lor si cat a atarnat in luarea deciziei de intoarcere, daca este cu adevarat hotarat sa nu mai repete ceea ce a facut sau daca a ramas neamplinit, etc. Este imperios necesar de a constientiza locul si momentul de unde porniti sa recladiti relatia voastra pusa greu la incercare si nu in ultimul rand motivatia pe care o aveti de a ramane impreuna.

Inainte de asta, cel care a tradat sa-si recunoasca greseala cu gurita lui, sa nu persiste in ambiguitate, sa o stopeze si sa-si manifeste parerea de rau ca si-a ranit partenerul (celalat are nevoie sa auda, sa vada ca partenerul sau realizeaza ce a facut si ca ii pare rau!). “Vinovatul” trebuie sa se inarmeze cu rabdare si sa depuna efort pentru a recladi increderea partenerului in el si sa apere relatia reanodata fiind mereu acolo pentru a “pansa rana” produsa.

Cel tradat sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a iesi din depresia pierderii, sa faca lucruri care-i faceau placere si care sa-i readuca sentimetul propriei valori, sa se inconjoare de prieteni si de oameni langa care sa traiasca bucuria, sa se lase iubit de partener si sa iubeasca la randul sau, sa nu caute detalii depre aventura celuilalt care i-ar produce suferinta, sa ia situatia ca atare si sa-si accepte alegerea actionand in consecinta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Poate parea greu, foarte greu, dar daca esti determinat si vrei, poti!

Dincolo de aventura, tradarea poate lua multe forme intr-un cupul: indifierenta, lipsa comunicarii, neglijarea, desconsiderarea, violenta, dependenta, etc. Aceste forme sunt foarte frecvente, insidioase si la fel de greu de suportat si duc mai devreme sau mai tarziu la uzura si la destramare daca nu sunt constientizate din timp, fara sa mai exiate posibilitatea unei noi restartari. Atata timp cat problemele din cuplu nu sunt aduse la suprafata ascunse fiind sub umbrela negarii, va sta la panda monstrul tradarii!

 

 

Read Full Post »

floare-ofilitaInstalarea menopauzei se poate considera “la ea acasa” dupa trecerea a cel putin unui an de cand nu mai ai menstruatie. Ea poate aparea incepand chiar si de la 30, 40 de ani (menopauza precoce) dar intr-un procent foarte mic de 5%, insa media de varsta cand ea se instaleaza este totusi de 50 de ani, interviul fiind cuprins intre 40-55 ani. Etimologic, cuvantul isi are originea in limba greaca (menos=hemoragie si pausa=sfarsit) si defineste sfarsitul unei perioade din viata unei femei.

Pana la instalarea ei insa, ciclurile menstruale sunt neregulate, corpul femeii si nu numai, intra intr-un fel de furtuna hormonala si intr-o tensiune psihica care o da complet peste cap, este coplesita de simptome pe care nu le-a mai cunoscut inainte incepand cu acele transpiratii cand iti este lumea mai draga, adica este suficient sa ai o emotie, ca esti inundata din cap pana in picioare, are insomnii, nu se poate concentra si uita de la “mana pana la gura”, ii scade autocontrolul, stima de sine si apar ca niste floricele complexele de tot felul, mai ales cele de inferioritate. Asta nu ar fi nimic, dar urmeaza cortegiul de probleme legate de:  greutate cand te ingrasi si cu un pahar de apa, oboseala crancena de dimineata pana seara chiar si atunci cand nu faci nimic, de transpiratiile nocturne cand te scoli in creierul noptii cu ceafa leoarca si cu stari de rau in tot corpul, de cefalee, cu atrofia genitala si lipsa libidoului care-ti aduc probleme in cuplu ca un “bonus” la cele deja existente. Peste toate astea troneaza starea de iritare (+ /-) pe care o ai tot timpul sau trecerea brusca de la o stare la alta (“o masca rade, o masca plange”), starile de plans din te miri ce, completate cu o sensibilitate exacerbata, anxietati generate de frici si griji de tot felul dar mai ales de trairi legate de pierdere (pierdera feminitatii, a tineretii) si care pot culmina cu depresiile.

Probleme apar mai ales atunci cand esti aruncat in aceasta postura fara sa fii avertizat, ma refer la noi, femeile care am avut probleme si care avem interventii chirurgicale in zona genitala, favorizand brusc aparitia menopauzei (histerectomia) la varsta la care nu esti pregatita, adica fara acea perioada de purgatoriu, cand nu mai beneficiazi de timpul necesar adaptarilor treptate. Aceasta agresiune asupra corpului creeaza mari dezechilibre la nivel fizic (infertilitate) si mai ales psihic. Indiferent de varsta pe care o ai la acel moment, faptul ca nu mai poti avea copii (una este sa nu ti-i doresti si alta este sa nu poti sa-i faci!), ca ti-a fost luata aceasta posibilitate a creatiei este perceputa ca o amputare, ca un handicap. Este nevoie de un suport psihologic imediat atat preoperator cat si postoperator si o sustinere constanta pana la acceptarea situatiei in care te aflii. Este nevoie de o terapie de substitut, o interventie terapeutica acordata prin consiliere, psihoterapie, informare.

Toate aceste stari ii modifica femeii comportamentele si cognitiile despre lume si viata si ele prind radacini si se dezvolta in functie de istoricul personal al fiecareia, de antecedentele comportamentale, facand ca patternurile disfunctionale sa se accentueze. Astfel pot creste iritabilitatea, ostilitatea, agresivitatea, comportamente care pot avea repercursiuni somatice si care pot duce la imbolnaviri ale aparatului respirator, la boli de inima sau la boli cronice degenerative. Nu mai vorbesc de influenta acestor manifestari asupra relatiilor interpersonale care au sansa sa devina in scurt timp tensionate sau la etichetari de genul “las-o draga, ca-i frustrata, e la menopauza!”.

In aceasta etapa a femeii, este nevoie de un suport sustinut din partea persoanelor apropiate (sot, copii, rude, prieteni), pentru ca fara el, depresia si anxietatea pot capata forme severe. Are nevoie de ajutor specializat in primul rand preventiv chiar din momentul cand este invadata de toate aceste trairi noi daca au apucat sa se instaleze. Femeia trebuie ajutata sa apeleze la resursele ei, la capacitatile ei de a renaste, sa ramana in echilibru, dar mai ales sa-si regaseasca increderea in ea si-n fortele proprii astfel incat sa-si reconsidere viata si existenta in noii termeni.

Va sfatuiesc dragi doamne sa nu va lasati coplesite si sa apelati cu incredere la diferite metode de combatere a efectelor menopauzei fie apeland la medicamente, fie la consiliere, psihoterapie individuala sau de grup unde veti fi invatate sa faceti fata acestui stres si veti avea posibilitatea sa impartasiti trairile impreuna cu alte persoane care trec prin aceleasi situatii. Viata merge inainte si ea apartine celor care sunt flexibili, deschisi la minte si motivati sa-i faca fata in toate etapele ei.

Va invit sa va alaturati grupului nostru de dezvoltare personala pentru femei la 50 de ani (ma refer la doamne incepand de la 40 de ani pana la varsta pe care nu si-o arata si care vor sa faca ceva cu viata lor), eu le numesc „nascute doar mai devreme!” unde veti gasi sprijin pentru problemele d-vs intr-un mediu securizant.

Rolul si obiectivele grupului:

– sa inveti sa te iubesti si sa te accepti asa cum esti

– sa reinveti sa comunici nevoile tale si sa tii cont prioritar de ele

– sa-ti identifici emotiile si temerile si sa le intelegi originile

– sa-ti identifici gandurile negative automate si credintele irationale

– sa-ti restructurezi schemele cognitive rigide in scheme flexibile si adaptate la nevoile si telurile

tale prezente

– sa inveti sa-ti intelegi corpul si ce mesaje trimite el prin simptomele pe care le ai

– sa inveti asertivitatea si sa-ti exersezi rabdarea

– sa-ti ameliorezi starile depresive si anxioase

– sa-ti accepti varsta cu avantajele si dezavantajele ei si sa te repliezi pe ceea ce poti sa faci in

situatia data, nu pe ceea ce nu poti sa faci

– sa-ti imbunatatesti comunicarea si sa dobandesti abilitati noi

– sa-ti recastigi speranta, sa privesti in viitor, nu in trecut, sa faci alegeri care sa-ti demonstreze ca

niciodata nu este prea tarziu sa traiesti viata asa cum ti-ai dorit

– sa petreci timp pretios intr-un mediu securizant si langa persoane care trec prin aceeasi

experienta ca a ta si din a caror viata poti invata prin oglindire si relationare constructiva.

Organizator: Cabinet Individual de Psihologie – Comisel Mihaela

Conditii de participare la acest grup:

– se va face in prealabil o programare la o sedinata de cunoastere si evaluare care se va tine cu o

saptamana inainte de inceprea grupului. Taxa pentru aceasta sedinta va fi de 60 lei.

Cine se poate inscrie:

– pot participa persoane incepand cu varsta de 40 de ani (+/-) pana la acea varsta la care va simtiti

in stare sa faceti ceva cu viata d-vs (fara limita). Locurile sunt limitate!

– persoane motivate care sunt dispuse sa investeasca in propria persoana si in nevoile pe care

si le-au neglijat pana acum.

Data inceprii: 28 februarie 2013

Durata sedintelor: 18/18.30÷21(le vom putea modifica impreuna)

Numarul total de ore: 30 ore (10 intalniri, exceptand lunile de vacanta)

Frecventa sedintelor: saptamanal sau bilunar (vom stabili impreuna)

Taxa de participare: 50 lei

Componenta grupului: 8-12 persoane

Locatia: Bucuresti, str. Alba, nr. 12 (de la P-ta Unirii 10 minute pe jos pe linia tramvaiului 32, sau 2 statii cu tramvaiul 32 – statia Regina Maria, in cadrul Clinicii Psihosucces de Psihoterapie Integrativa condusa de d-na Camelia Stavarache)
Pentru detalii si inscriere: va rog sa-mi trimiteti un e-mail la adresa mcomisel_58@yahoo.com

cu subiectul “inscriere dezvoltare personala”. Va rog sa-mi trimiteti si un numar de telefon. Veti primi o confirmare telefonica sau in scris precum si informatii legate de eventualele modificari.
Persoana de contact: psiholog Mihaela Comisel

Telefon: 0721782889

Read Full Post »