Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Light at the end of the tunnelGata cu sarbatorile! Si nu este vorba neaparat de ele fiindca, daca au fost petrecute cu adevarat ca sarbatori, tot ar fi fost ceva! Cert este ca intrii in ele cu niste asteptari (de cele mai multe ori nerealiste!) si iesi oarecum dezamagit si uite asa te trezesti in vizita cu “Depresia”.

De cele mai multe ori este vorba despre efectul datorat inertiei decuplarii de la un anumit program mult mai lejer, la cel care trebuie sa ti-l impui odata cu terminarea vacantei. Trebuie sa iti aduni fortele  si sa pornesti butoanele, numai ca in loc sa constientizezi ceea ce ai de facut, te trezesti ca de fapt iar ai reactivat “pilotul automat”, negand pentru a cata oara problemele amanate de dragul sarbatorilor?

Ele insa au ramas acolo, asteptand cuminti sa le rezolvi, dar din pacate nu pentru mult timp. „Problemele” vor incepe sa se agite si sa “se ceara” rezolvate, creandu-ti pentru inceput o stare de confuzie, apoi de neliniste, de agitatie, urmata de o stare de inconfort pe care in prima instanta nu stii de unde sa o iei.

Este vorba despre Ea, despre D-na Depresie care ti-a intrat in “casa” fara sa o fi poftit si… care nu este pentru prima data la tine. O cunosti de mult timp, poate chiar din copilarie, dar pe atunci nu prea stia-i tu despre cine este vorba! Ea este in general o “prietena veche” a persoanei tale sau chiar a familiei tale!

Nu are sens sa o negi, accept-o in prima instanta! Cu cat mai devreme cu atat mai bine pentru tine. Daca trec doua saptamani si nu a plecat de buna-voie, atunci incepe negocierile cu ea. In aceasta faza nu este cazul sa-i spui NU! Spune-i ca o recunosti si ca ai fost bucuros sa o revezi, dar nu vrei si nu ai de gand sa o gazduiesti, deci fii ferm si pe faza!

Cel mai bine este sa apelezi la ajutor, la specialist ca sa rezolvi problema rapid, cu cat mai repede cu atat mai bine, pentru ca “ doamna” nu se va lasa data afara prea usor si nu iti poti permite sa o mai retii, mai ales ca tu stii ca invata imediat regulile casei si se se instaleaza perfid si confortabil.

Este nevoie de un pic de efort din partea ta pentru ati reactiva “sistemul de aparare”. Pentru asta ti-as putea sugera niste pasi cu care sa-ti incepi ziua:

  • Nu te dai jos din pat pana nu faci un minium de exercitii, chiar acolo in scutece. Acestea constau in miscari ale mainilor si ale picioarelor, ale gambelor si ale soldurilor si eventual cateva abdomene;
  • Pe marginea patului te opresti pentru o clipa, iti inderpti coloana, faci cateva rotiri ale capului, cateva ridicari ale umerilor, cateva apelcari laterale si in fata;
  • Te ridici in picioare si sprijinindu-te de pat, faci doua, trei genoflexiuni. E ok asa!
  • Ajungi la baie mergand cat de drept si apasat poti tu (fara zgomote inutile!), apoi inainte de a iesi din baie dupa ce-ti indeplinesti ritualul tau de dimineata, zaboveste putin timp in fata oglizii intr-o pozitie “dreapta”, incercand sa-ti tii coloana cat mai dreapta;
  • Tot in fata oglinzii, te privesti cu adevarat astfel incat sa te “vezi”. Uita-te cu drag la tine, cu ingaduinta si acceptare! Pune-ti cel mai frumos zambet de care dispui si repeta-ti cu glas tare (sau in gand) “Sunt recunoscator/oare ca sunt, sunt puternic/a si multumit/a asa cum sunt!”. Cu gandul acesta iesi din baie si il repeti (chiar si toata ziua daca este nevoie!) pana cand se instaleaza o stare de bine in zona abdomenului. Este bine asa!
  • Nu iesi din casa spre trebuirile tale fara sa-ti alegi o tema muzicala care-ti place si pe care sa o fredonezi in cap, o tema care sa-ti aduca linistea si starea de bine.

Succes!

Anunțuri

Read Full Post »

singuratate

 

Singuratatea de sarbatori este impusa intr-un fel sau altul si paradoxul este ca tocmai tu esti responsabil de aceasta alegere! Cum? Simplu.

Cu mult inaintea sarbatorilor sau chiar a fazei de viata in care te aflii, constient sau nu, ai facut alegeri care te-au adus in punctual in care esti azi. Este vorba despre dificultatile tale de adaptare, de incapacitatea de acceptare a celorlalti si chiar a ta in anumite situatii, de consecintele comportamentelor tale, de felul tau de a fi. Este vorba numai si numai despre tine! Nu are sens sa mai analizam. Stim oricum in interiorul nostru cum stau lucrurile, dar nu vrem sau nu putem inca sa luptam cu asta si mai ales nu este momentul sa bagam batul prin gard starnind dulaul mare si rau al remuscarilor! Nu azi, si poate ca e momentul sa realizam ca e cazul sa lasam trecutul trecutului si sa acceptam situatia de fapt asa cum este.

Nimeni nu este atat de singur pe cat crede ca este si pe cat alege sa fie!

Singuratatea este o “iubita” foarte ispititoare si acaparatoare. Te ademeneste, tanjesti dupa ea, aparent este foarte ofertanta si permisiva, dar atunci cand ramani langa ea o vreme, devii nemultumit de ceea ce ajungi pentru ca te schimba ireversibil! Te face dependenta de ea si daca esti nevoit sa-i intorci spatele, terci printr-un adevarat sevraj … Despre ce vorbim?!?

Sunt convinsa ca in anturajul fiecaruia au existat invitatii sau posibilitati prin care sa nu fie singur in aceste momente de sarbatori, dar toate “ofertele” au fost refuzate de mintea singuraticului din diferite motive sau rationamente (ca sa nu zic “scenarii”): fie nu-ti place persoana care ti-a facut invitatia, fie anturajul ei, fie distanta fata de casa, fie efortul fizic si mai ales financiar care presupune o asemenea participare, fie frica de tine de a nu face fata unor provocari alimentare sau mai rau, emotionale, frica de a te lasa prada pornirilor instinctuale, frica de a nu fi comparat, judecat, marginalizat, etc.

Cel care “traieste cu singuratatea” este o persoana foarte sensibila la tot ce este in jur! In barlogul lui, isi dezvolta alte capacitate extrasenzoriale. El crede despre sine ca este o persoana “speciala” din multe puncte de vedere si nefiind in contact cu ceilalti, nu are feedback-urile exersate in hatisul relatiilor. Toate simturile lui sunt ca niste unghiute proaspat date cu lac si orice miscare nestudiata poate lasa urme, de aceea este foarte atent! Aici este vorba despre ADAPTARE.

Este momentul sa constientizezi ca esti posesorul unui “minunat vid interior” responsabil de fapt de toate alegerile pe care le-ai facut pana acum si datorita caruia te-ai imprietenit la catarama cu “doamana Singuratate”! Posesia aceastui vid este primordiala, este ancestrala si poate fi asemuita cu “spatiul interstelar”. Ne nastem singrui si murim singuri! Nu tuturor spiritelor le este dat sa traiasca in galaxii coagulate in jurul unui astru atragator, sunt foarte multe persoane care nu au sansa asta, dar asta nu ii impiedica sa straluceasca!

Fiind posesorul acestui vid care este cultivat in prima ta copilarie de catre persoanele semnificative din viata ta, face parte din tine si il vei purta oriunde, indiferent in ce multime te aflii, deci ai marele talent de a te simti singur oriucum si oricand. El este responsabil de toate alegerile pe care le-ai facut pana acum, de comportamentele tale, de capacitatea ta de adaptare si de acceptare a partenerilor de viata sau a grupul din care faci parte, a familiei pe care o ai sau a celor in care intrii si tot el iti va conduce viata pana cand vei hotara sa il vezi cu adevarat, sa il accepti asa cum este si sa te folosesti de el in cunostinta de cauza facand alegeri constiente pentru tine.

Deci nu te plange, ai un vinovat! E ok, este al tau, este din tine, accepta-l pentru ca nu poti sa te intorci in trecut, dar poti sa-ti schimbi azimutul.

Incearca sa schimbi ceva facand urmatorii pasi. Spune-ti de cate ori vrei pe zi frazele:

  1. “eu…x… sunt posesorul celui mai munutat si dragut vid interior pe care-l accept si il iubesc!”
  2. “viata mea este un dar si-I multumiesc Celui care mi l-a daruit, o accept si o traiesc asa cum aleg, bucurandu-ma de aceasta frumoasa calatorie!”
  3. “ma iubesc si ma accept neconditionat asa cum sunt, cu bune si rele, incercand sa ma fac cat mai placut mie si celor din jur!”
  4. In fiecare zi imi voi purta viata cu zambetul pe buze, voi face haz de necaz si voi cauta fericirea in cele mai simple lucruri”
  5. “Aleg sa traiesc fara teama, aleg sa-mi schimb perspectiva!”

Read Full Post »

happiness1

Universitatea Harvard a inceput un studiu de acum 75 de ani care continua si acum, avand tema urmatoare: „Daca ar fi si sa invetesti acum in cea mai buna versiune a ta viitoare in ce ti-ai investi timpul si energia?”

In schimb, un sondaj recent a intrebat persoane intre 25 si 35 ani care sunt telurile lor cele mai importante in viata? Au spus ca un scop major ar fi:

  • 80% sa se imbogateasca
  • 50% sa devina celebrii
  • sa se aplice asupra muncii si sa se straduiasca mai mult, sa realizeze mai multe

Majoritatea lucrurilor care le aflam despre viata, le aflam cerandu-le oamenilor sa-si aminteasca din trecutul lor si stim bine ca trecutul nu se vede deloc clar, uitam enorm din ce ni se intampla pe parcursul vietii, pentru ca uneori memoria este de-a dreptul creativa!

Studiul Harvard al dezvoltarii adultilor, este unul din cel mai lung studiu facut vreodata despre viata adultilor si s-a desfasurat pe parcursul a 75 de ani urmarind vietile a 724 de barbati, intrebadu-I an dupa an despre munca lor, despre viata de acasa, despre sanatate. Cam 60 din cei 724 de barbati cu care s-a inceput studiul sunt inca in viata si inca participa la el, avand majoritatea peste 90 de ani… Urmeaza acum sa studiem cei 2000 de copiii ai acestor barbati.

Incepand cu 1938, s-a urmarit vietile a doua grupuri de barbati:

  • primul grup a inceput cand baieti erau studenti in anul doi la Harvard si au absolvit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (majoritatea participand la razboi)
  • cel de-al doilea grup de baieti au fost din cartierele cele mai sarace din Boston, care faceau parte din familiile cele mai problematice si mai dezavantajate din Bostonul anilor 1940 care locuiau inghesuiti, fara apa curenta rece sau calda.

Toti acesti adolescenti cand au intrat in studiu, au fost intervievati si examinati medical, atat parintii lor cat si mediul in care au crescut. Au crescut si au devent adulti, fie muncitori, fie avocati, zidari, doctori, unii au devenit alcoolici, cativa au facut schizofrenie, unii au urcat pe scara sociala sau au coborat-o. Studiul continua si acum. Inca si acum le trimitem chestionare, ii intervievam in casele lor, obtinem fisele medicale de la doctorii lor, le scanam creirele, vorbim cu copiii lor, ii filmam vorbind cu neveste lor despre grijile lor cele mai mari. Ultima data am coptat si pe nevestele lor in acest studiu.

Invataturile care reies din zecile de mi de pagini si de informatii adunate si produse de aceste vieti nu sunt depre bogatie, faima si munca din greu… Cel mai clar mesaj al acestui studiul de-a lungul celor 75 de ani, este acesta:

RELATIILE BUNE NE MENTIN MAI FERICITI SI MAI SANATOSI.

Am invatat trei mari lectii despre relatii:

  1. Ca legaturile sociale ne fac bine si ca singuratatea ucide. Se pare ca oamenii care au legaturi sociale mai bune cu familia, cu prietenii si cu comunitatea din care fac parte sunt mai fericiti, mai sanatosi si traiesc mai mult decat cei cu legaturi mai slabe.

Experienta singuratatii se pare ca este toxica. Oamenii care sunt mai izolati decat vor sa fie de ceilalti, sunt mai putin fericiti. Sanantatea lor decade mai devreme la mijlocul vietii, capacitatea cerebrala le scade mai curand si traiesc vieti mai scurte decat oamenii ce nu sunt singuri. Trist e ca in orice moment, mai mult de 1 din 5 americani spun ca se simt singuri. Stim ca poti fi singur intr-o multime, asa cum poti fi singur si intr-o casnicie…

  1. Nu conteaza numarul de prieteni sau daca esti sau nu intr-o relatie stabila, ci conteaza calitatea realtiilor apropiate. A trai in conflict este foarte daunator sanatatii noastre. Casniciile cu conflicte mari de exemplu, fara prea multa afectiune, se dovedesc a dauna mult sanatatii, mai mult decat divortul. A trai in relatii bune si calde este protectiv.

Odata ce i-am urmarit pe barbatii alesi pentru sudiu, cei pana la 80 de ani, am vrut ca, privind inapoi la varsta lor mijlocie, sa putem prezice cine avea sa ajunga octogenear fericit si sanatos si cine nu. Analizand tot ce stiam despre ei la 50 de ani, nu nivelul colesterolului e acela care prezice cum urmau sa imbatraneasca, ci nivelul multumirii in relatiile lor. Oamenii cei mai satisfacuti in relatiile lor la varsta de 50 de ani, au fost cei mai sanatosi la varsta de 80 de ani.

Relatiile bune si apropierea par sa ne protejeze de unele dintre greutatile batranetii. In cele mai fericite cupluri, atat barbatii cat si femeile au declarat la 80-90 de ani ca in zilele in care durerile fizice erau mai mari , dispozitia lor ramanea la fel de buna, insa cei aflati in realtii nefericite, in zilele in carea veau dureri fizice mari, ele ereau amplificate de suferinta emotionala.

  1. A treia mare lectie aflata depre relatiile si sanatatea noastra este ca relatiile bune nu ne protejeaza doar corpul, ne protejeaza si creierul. Gasim ca faptul de a te afla intr-o relatie unita si stabila cu cineva, la 80-90 de ani iti ofera protectie. Oamenii in astfel de relatii care simt ca se pot baza cu adevarat pe celalalt la nevoie, au memoria mai buna un timp mai indelungat. Oamenii aflati in relatii in care simt ca nu pot conta pe celalat, aceia vor resimti mai devreme un declin al memoriei. Relatiile bune nu trebuie sa fie mereu calme… batranii se pot certa toata ziua, dar cata vreme simt ca pot sa se bazeza cu adevarat unul pe celelat la greu, acele certuri nu le este afectata memoria.

Relatiile bune si aproiate sunt bune pentru sanatata si bunastarea noastra. Asta e o intelepciune veche de cand lumea. De ce oamanii nu invata nimic din asta?!? Pentru ca suntem oameni si pentru ca ne-ar placea cu adevarat ar fi un truc rapid, un hap care sa ne faca viata mai buna si sa ne-o mentina asa!

In studiul nostru de 75 de ani, cei care au fost cei mai fericiti la pensie au fost cei ce s-au straduit activ sa inlocuiasca colegii de  serviciu cu partenerii de distractie.

Studiul nostru a demonstrat intr-un mod repetat ca pesoanele care au ajuns cel mai bine sun cele care au pretuit relatiile cu familia, cu prietenii, cu comunitatea.

Dar voi la 20, 40 sau 60 de ani, ce inseamna sa pretuiesti relatiile? Posibilitatile sunt practic nelimitate. Ar putea fi ceva simplu, de exemplu in loc sa stai in fata televizorului, sa stai cu cineva, sau sa revigorezi o relatie amortita facand ceva nou impreuna: plimbari lungi sau iesiri la intalnirecu persoane vechi sau noi, sau luand legatura cu ruda aceea cu care nu ai mai vorbit de ani intregi pentru ca sunt prea obisnuite invarajbirile in familie care au un efect groaznic asupra celor care stau suparati!

Mark Twain care acum un secol isi privea viata retroactiv spunea:

“Nu e timp – atat de scurta este viata – pentru ciorovaieli, scuze, ranchiune, reprosuri. E timp doar pentru iubire si nici pentru ea nu e decat o clipa ca sa spun asa!”

Viata buna se construieste cu relatii bune!

TED

 

Read Full Post »

GHIOCEL SI BRANDUSA

ghiocelul-si-brandusa

Intr-o zi, in pamantul reavan al padurii acoperit cu frunze si pe ici pe colo cu cate un petec de zapada care nu reusise inca sa se topeasca, sub coroana mare a unui stejar, a scos timid capul un giocel. Era inca plin de pamantul care tocmai il impinsese in drumul sau spre lumina. Se lasa mangaiat de aerul rece si de razele unui soare de februarie privind oarecum mirat si curios la lumea care tocmai i se deschisese in fata. Se scutura de cateva ori apoi, incet dar sigur, isi inaltat tulpina firava spre cer si isi intinse frunzele in semn de recunostinta pentru lumina si razele razlete de soare care se strecurau printre crengile copacului. Tot intinzandu-si palaria, rasfatat si confuz, leganandu-se int-o pare si alta, nici n-a avut timp sa observe ca langa el statea drepta si zvelta o mandrete de brandusa, mirata de miscarile lui haotice, asteptand parca sa se calmeze. Era la randul ei tocmai iesita la lumina, dar ceva mai devreme decat bezmeticul ghiocel, stapana déjà pe ea si hotarata sa faca fata vietii.

  • Buna ziua, ii spuse ghiocelul timid si cu capul aplecat!
  • Buna, ii spuse semeata brandusa!
  • Ce faci, esti de mult timp pe aici?
  • Nu cu mult intaintea ta, dar oricum de ceva vreme.
  • Cum a fost drumul tau pana aici?
  • Nu a fost tocmai usor, dar pot sa spun ca a meritat tot efortul…

Brandusa a inceput sa-i povesteasca cum provine dintr-o samanata bine invelita intr-un bulb care a stat vreme de mai multe luni la adancime sub stratul de pamant acoperit cu frunze care i-a tinut de cald  in timpul iernii si unde a avut hrana si umezeala atat cat a avut nevoie ca sa prinda putere atunci cand primele raze de soare ating solul. Ea si suratele ei sunt foarte mandre de originea lor pentru ca sunt renumite pentru frumusetea culorilor lor si pentru ca dau startul primaverii in padure. Sunt pline de vigoare si iubesc soarele de inceput de anotimp, stiind sa-l seduca si sa-i capteze toata atentia.

  • O ce frumos! Pot spune ca avem povesti asemanatoare pentru ca si eu ma trag tot dintr-un bulb care a stat inca de asta toamana in patul cald de sub frunze si la randul lui este cunoscut tot ca un vestitor al Primaverii.
  • Stii, ii spuse brandusa, eu cred ca m-am ratacit sub acest copac, ar fi trebuit sa fiu intr-un loc mai deschis, cu mai mult soare…
  • Nu-ti face griji, chiar daca deasupra noastra este un stejar, el inca nu are coroana acoperita de frunze si razele soarelui reusesc sa ajunga pana la noi, iar eu iti voi fi alaturi. Stejarul nostru ne va ocroti si ne va tine tovarasie cate zile vom avea. Cum te cheama? Pe mine ma cheama Ghiocel, spuse ghidus de sub palaria lui.
  • Ma cheama Brandusa zise, facandu-se purpurie.

Si parca vrand sa o linisteasca, ghiocelul nostru se apelca tandru spre brandusa ingrijorata si mandra, isi intinse frunzele si palaria spre ea, atangand-o cu gratie . Ea ramase dreapta, nemiscata si surprinsa de caldura emanata si de grija ghiocelului, fiind recunoscatoare gestului lui.

  • Iti promit ca iti voi tine eu companie si te voi incalzi ori de cate ori vei avea nevoie.
  • Multumesc, spuse imbujorandu-se brandusa, simtind toata seva din interiorul ei.

Scena aceasta tandra a fost pecetluita de sarutul cald al unei raze de soare la care a asistat de pe o crenguta un pitigoi vesel care s-a grabit sa dea de veste intregului  crang ca primavara pe care o asteptau cu totii… a venit.

De atunci, nu exista crang in care primavara sa nu fie vestita de aceste flori minunate!

Read Full Post »

love

Nu cred ca exista cineva care sa nu-si doreasca o conectare emotionala si un confort langa persoana cu care traieste in cuplu sau in familie!

Suntem fiinte sociale si de cand aparem pe lume, primele emotii sunt marcate si legate de atasament, de intimidate si de siguranta. Aceste emotii nu dispar niciodata, iar noi cu obstinenta le catuam  cu disperare toata viata in tot ce ne inconjoara. Primele trairi sunt atat de profund impregnate in pielea, carnea si creierul nostru, incat negasirea lor, macar odata in viata ne poate duce la moarte (fizica sau psihica). Acestea pot fi motivele de a fii langa, impreuna si in siguranta cu o alta fiinta, iar atunci cand o gasesti si crezi ca iti este potrivita sa faci o dependenta de ea. Intr-o lume coplesita pe zi ce trece de virtual, unde totul este posibil fara sa te intalnesti, fara sa te atingi, fara sa mai traiesti intens cu toate celulele, intr-o lume impersonala si rece, cu tendinte de izolare si cu riscul de a crea dependente “ciudate” (ca sa ma exprim eufemistic!) este important, sanatos si benefic sa putem avea o dependenta si o conectare buna cu partenerul de viata.

Dependenta este de doua feluri: dependenta toxica si cea sanatoasa.

Dependenta toxica este atunci cand persoana langa care traim ne respinge sau suferim in prezenta ei si totusi ramanem in aderenta. Ea este ca “o rana deschisa” si are radacini foarte adanci in trecutul individual. Se construieste pe trauma, pe abandon, pe pierderi, pe abuzuri. Ea duce la instrainare si izolare emotionala, iti umple creirul de ganduri irationale si te indeparteaza de realitate, te anesteziaza fata de lume si fata de tine. Pentru situatii de genul acesta ai nevoie de ajutor, de cineva care sa te “smulga” din stransoarea nociva. Nu este suficient sa constientizezi relatia nesanatoasa, iti trebuie mai mult decat atat, iti trebuie un antidot la veninul care-ti circula in vene si care te distruge din interior, iti trebuie putere sa primesti ajutorul pe care de cele mai multe ori il refuzi pentru ca cea mai mare spaima care pune stapanire pe tine este pierdrea, golul care-ti ramane dupa ce te-ai consumat tot in focul acelei relatii dependente. Dupa ce nu a mai ramas nimic din tine in acea relatie, vrei sa pastrezi macar jarul si cenusa ramase, este tot ce mai ai si tot ce stii sa faci: sa arzi si sa suferi, pentru ca altfel, viata nu mai are sens pentru tine. Asta este dependenta nociva.

Dependenta sanatoasa este atunci cand te simti securizat emotional, cand te poti baza pe partenerul tau ca iti va raspunde nevoilor tale, cand te simti valorizat, cand exista buna credinta, cand esti incurajat si sprijinit in proiectele tale, cand te poarta in minte si in suflet chiar daca nu este langa tine, cand poti sa ai activitati independente de el fara sa simti nelinisti si disconfort, fara frica, fara gandul ca vei fii criticat tu ca persoana, pentru ca fiecare aveti bucuria de a fi acceptat asa cum sunteti, cu bune si rele. Toate acestea trebuie sa fie reciproce in relatie.

Dependenta sanatoasa este diferita de sufocare, de incrancenare, de control, de neputinta, de manipulare, de furie, de frustrare, de nesiguranta si are la baza increderea ca la nevoie te poti baza pe partenerul tau, ca poti fi independent in relatie atata timp cat stii ca nu este nevoie sa te zbati si sa te descurci de unul singur, ca ai asigurat confortul si conectarea emotionala pe lunga durata, ca impreuna faceti fata vietii mult mai usor.

Pare un paradox, dar libertatea si independenta trambitata si autoinsusita in cuplu, care nu se bazeaza pe incredere, pe sprijin, pe respect si pe iubire reciproca, atunci au la baza intentii frivole, nesincere si mai devreme sau mai tarziu vor duce la separare.

Read Full Post »

tradare in dragoste

Cine-si poate imagina la prima vedere ca atunci cand cuplul tau este zdruncinat de flagelul tradarii, poate fi privit ca pe o oportunitate, ca pe o sansa de a revigora relatia? Stim ca nimeni nu-si doreste sa treaca printr-o boala sau prin experiente triste, fiecare avem mecanisme de aparare, evitare sau compensare cu care facem fata vietii de zi cu zi, dar evenimentele cu caracter crucial apar in viata noastra, fie ca vrem, fie ca nu vrem si atunci cum facem fata unei asemenea crize?

O asemenea intamplare vine ca un dus rece peste cuplu, apar multe intrebari, multe reprosuri, multe resentimente si tanguiri, multe vionvatii si invinovatiri, multe regrete, dar mai ales multa suferinta de ambele parti. Unul ca a fost tradat si celalalt ca si-a facut partenerul sa sufere. Da, si cel care tradeaza sufera, dar nu regreta nimic din ceea ce a facut, pentru ca mintea tradatorului este ghidata de castig, de compensare, de placere in ultima instanta si are la pachet si justificarile de rigoare.

Acum hai sa ne punem putin in mintea celui tradat, a celui care are un mariaj obisnuit, traditional. In momnetul cand aflii cu certitudine despre tradare esti confuz, ca si cum nu ti se poate intampla tie asa ceva, tu stia-i ca ai o relatie frumoasa, libera chiar, fara constrangeri, ca va mai certati, dar ce cuplu nu se cearta!, ca viata este grea, te mai ratoiesti, dar in general, relatia ta era bazata pe incredere, nu te-ai gandit vreodata ca in familia ta vor aparea situatii de ganul acesta! Ce s-a intamplat, estit tu defect?, cu ce ai gresit sau ce-i poate oferi celalat si tu nu poti sa-i dai, ai fost orb pana acum, nu ai vazut sau observat nimic??? Intrebari peste intrebari care te baga intr-un carusel din care cu greu poti iesi dar mai ales care te impiedica sa gandesti clar. In acest moment ti se reactiveaza toate ranile, toate ratarile, toate esecurile, incepand cu cele din copilarie, de la gradinita chiar, cand ai fost pacalit sau folosit, cand ai fost tradat sau cand ai fost pedepsit si nu ai inteles de ce. Nu stii ce sa faci, pe cine sa intrebi, cui sa ceri parerea dintre cei ce va cunosc, vrei sa-ti spuna cineva clar cine este celalat cu adevarat, cine este vinovatul, daca ai gresit tu sau el, unde sa te duci, lumea ta se darama si tu stai pe buza prapastiei uitandu-te in gol…

Pe de alta parte simti zadarnicia, oftica, gandul ca de atatea ori te-ai lasat pe tine ca sa-i faci placere celuilalt, ai facut sacrificii, ai rezistat tentatiilor sub stindardul familiei sau ai renuntat la cariera ta pentru a te dedica copiilor si acum… Ce, tu nu ai tanjit dupa atentie si nu ai primit-o, nu ai vrut o vorba buna si ea s-a lasat asteptata, nu ai vrut sa fii intr-un cadru intim cu partenerul tau in care sa uiti de toate greutatile si nu a fost posibil, nu ai vrut sa faci ce vrei tu la un moment dat, dar a trebuit sa faci ce a vrut celalat, ce, tu nu ai ajuns la saturatie de atatea ori…dar asta nu te-a impins spre tradare…?!?

Aceasta prima faza se poate lasa cu somatizari, cu palpitatii, cu dureri difuze sau ascutite, cu sufocari, cu tremor, cu stare de greata sau incetosare a privirii, pentru ca atunci nu vrei sa mai vezi realitatea, pur si simplu vrei sa dispari si tu, si el, si situatia, sa mergi intr-un ungher si sa urlii cat te tin plamanii sau sa-ti lingi pur si simpul ranile.

E greu, dar nimeni nu ti-a dat un termen de garantie, doar un angajament la cununie in fata ofiterului de stare civila sau in fata preotului, nimeni nu mai respecta pe nimeni si nimic, nimeni nu-ti da certitudini in viata, acum esti singur, tu cu fortele si cu mintea ta si numai tu poti iesi din marasm, nimeni nu te poate ajuta daca tu nu vrei sau nu ceri ajutorul si mai ales daca nu esti dispus sa iti accepti si propriile greseli!

Dincolo de intrebari si raspunsuri, lucrurile acestea se intampla si daca tot au aparut este bine ca sa gestionam situatia in avantajul cuplului. Cei drept ca si pentru asta ar trebui sa ai in spate o familie care a funcitionat, care s-a repsonsabilizat pana la situatia critica, in care protagonistii doar s-au ratacit la un moment dat si nu au cautat toata viata aventura sau au fost alaturi de drum! Pentru ca asemenea incercare sa o poti converti, sa poata fi un prilej pentru introspectie pentru fiecare in parte si ca pe o noua definire a cuplui ai nevoie sa fi fost o normalitate pana la acel moment, sa existe oameni maturi emotional care chiar s-au iubit si care au construit impreuna, nu casnicii de mucava!

Pe drumul casniciei gresesti, iei dintr-o parte in detrimentul altei parti, nu poti fie egal cu tine tot timpul, nu poti pastra pasiunea intacta, pentru orice iti trebuie efort, determinare, bunavointa, ca sa nu mai spun ca aduci din propriile familii din care ai provenit si crescut, obiceiuri si atitudini care nu sunt de multe ori acceptate de celalat sau recreezi inconstient atmosfera din familia copilariei tale care poate nu a fos functionala. Cand se produce debalansare unuia din parteneri, celalat ar trebui sa ajute la echilibrare prin dialog si intelpciune, dar aceste nestemate nu sunt intodeauna la indemana!

Factorii care stau la baza deraierelor in cuplu sunt generate de punctele nodale din viata de familie, de nasteri sau de moarte, de schimbari radicale ale formatului obisnuit, de boala proprie, de separari legate de job sau de plecarea copiilor, de boala partenerului sau a parintilor, etc. In aceste momente apare panica, confuzia si frica de responsabilizare, apar intrebari existentiale de genul: asta este sau asa va fi viata mea de acum inainte?; eu nu valorez nimic?; o sa mai fiu vreodata fericit/a?; pentru ce mai traiesc?; cine sunt eu? etc.

In aceste momente se reactiveaza frustrarile cumulate de-a lungul casniciei, amintiri selective pe fondul depresiei si a saturatiei, te focusezi doar pe lucruri negative, pe cele care nu au functionat, iti aduci aminte de lipsuri, de lipsa atentiei, de absenta dorintei, a valorizarii, a importantei, a impactului si mai ales de lipsa pasiunii pe care n-ai mai simtit-o de mult timp, care s-a pierdut pe drum.

Cum gestionezi o situatie critica?

In primul rand prin dorinta de a ramane impreuna si de a transforma criza in oportunitate. Apoi de a lua situatia drept un prilej de a trai o noua experienta langa partener, de a restabili noi reguli in cuplu si poate de castiga noi drepturi. O criza este un prilej de discutii profunde, de a aborda cu curaj si sinceritate multe lucruri de care v-ati izbit, dar ati preferat sa le bagati sub pres, crezand ca asa vor disparea, de a deschide drumul spre adevarata faza in care va aflati (ca etapa de viata) cu plusuri si cu minusuri si de a le accepta, de a le introiecta si de a pleca de la ele facand impreuna un nou plan de viata in doi pe baza respectului si intelegerii.

Sunt necesare multe ore de discutie prin care sa se clarifice motivele care l-au dus spre un asemenea gest. In primul rand, ce l-a determinat, motivul primordial, ce a insemnat pentru celalalt o asemenea experienta si daca a invatat ceva din ea, ce a gasit in cealalta parte si nu a avut acasa, ce l-a determinat sa renunte si ce sa se intoarca la vechiul partener, ce a insemnat pentru el familia lor si cat a atarnat in luarea deciziei de intoarcere, daca este cu adevarat hotarat sa nu mai repete ceea ce a facut sau daca a ramas neamplinit, etc. Este imperios necesar de a constientiza locul si momentul de unde porniti sa recladiti relatia voastra pusa greu la incercare si nu in ultimul rand motivatia pe care o aveti de a ramane impreuna.

Inainte de asta, cel care a tradat sa-si recunoasca greseala cu gurita lui, sa nu persiste in ambiguitate, sa o stopeze si sa-si manifeste parerea de rau ca si-a ranit partenerul (celalat are nevoie sa auda, sa vada ca partenerul sau realizeaza ce a facut si ca ii pare rau!). “Vinovatul” trebuie sa se inarmeze cu rabdare si sa depuna efort pentru a recladi increderea partenerului in el si sa apere relatia reanodata fiind mereu acolo pentru a “pansa rana” produsa.

Cel tradat sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a iesi din depresia pierderii, sa faca lucruri care-i faceau placere si care sa-i readuca sentimetul propriei valori, sa se inconjoare de prieteni si de oameni langa care sa traiasca bucuria, sa se lase iubit de partener si sa iubeasca la randul sau, sa nu caute detalii depre aventura celuilalt care i-ar produce suferinta, sa ia situatia ca atare si sa-si accepte alegerea actionand in consecinta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Poate parea greu, foarte greu, dar daca esti determinat si vrei, poti!

Dincolo de aventura, tradarea poate lua multe forme intr-un cupul: indifierenta, lipsa comunicarii, neglijarea, desconsiderarea, violenta, dependenta, etc. Aceste forme sunt foarte frecvente, insidioase si la fel de greu de suportat si duc mai devreme sau mai tarziu la uzura si la destramare daca nu sunt constientizate din timp, fara sa mai exiate posibilitatea unei noi restartari. Atata timp cat problemele din cuplu nu sunt aduse la suprafata ascunse fiind sub umbrela negarii, va sta la panda monstrul tradarii!

 

 

Read Full Post »

 

kiss

John Bowlby sustine ca “atasamentul este o clasa de comportamente sociale cu o functie specifica proprie care are ca scop mentinerea proximitatii cu o alta fiinta considerata mai puterninca si in masura sa te protejeze”.

Atasamentul este innascut si ajuta omul sa supravietuiasca. El se formeaza in prima copilarie si este definit de relatia pe care o are copilul cu mama sa sau cu persoanele semnificative din jurul sau.

Atasamentul este o reprezentare mentala, o harta, o matrice a sinelui in raport cu ceilalti, este stabil in timp si sta la baza dezvoltarii personalitatii fiecarei fiinte (chiar si a animalelor, grefat pe instincte!?!).

Ca adult, in cuplu, fata de partener sau fata de persoanele semnificative din anturaj, tinzi sa reeditezi atasamentele dezvoltate incepand cu primul an de viata. Cuplul contine matricea primordiala a fiecaruia in parte si creaza conditiile exprimarii atasamentului.

Fiecare isi poate da seama urmarind clasificare de mai jos, carei categorii de atasament face parte si ce sta la baza comportamentelor generate in cuplu.

  1. Atasamentul sigur
  • Stabilesti usor relatii si poti devani foarte apropiat, fiind echilibrat si calm
  • Ai incredere in ceilalti si te poti baza pe ei si ei pe tine
  • Daca trebuie sa te desparti de o persoana semnificativa pentru tine, nu te acuzi si nu acuzi
  • Nu ai probleme in a fi singur
  • Profiti de oportunitatile care-ti ies in cale
  • Atasamentul nesigur

2. Atasament nesigur

Anxios-evitant

  • Nu-ti plac locurile si oamenii noi
  • Esti timid, rezervat, vigilant si te simti inconfortabil cand te apropii de ceilalti
  • Te calmezi cu greu
  • Nu-ti plac separarile si iti revii cu greu dupa o despartire
  • Nu te apropii prea mult de ceilalti de frica ca vei fi ranit
  • Ai tendinta sa dezvolti dependente

Anxios-rezistent

  • Esti agitat
  • Nimic nu te consoleaza dupa o despartire fiindca esti rezistent
  • Nu ai incredere in ceilalti si nu vrei sa te bazezi pe ei
  • Nu faci fata stresului si esti conflictual
  • Esti razbunator

3. Atasament dezorganizat

  • Esti haotic, agitat si fara scop
  • Iti place independenta cu orice prêt
  • Eviti legaturile emotionale
  • Este auto-suficient si narcisic
  • Nu ai incredere in ceilalti, dar nici ceilalti nu se pot baza pe tine
  • Nu te poti atasa cu adevarat de nimeni si nimic
  • Dupa o despartire te lasi consolat de orice persoana dispusa sa-ti dea atentie
  • Ai tendinta de a fi catalogat “dificil de inteles” social.

 

Read Full Post »

Older Posts »