Singuratatea de sarbatori este impusa intr-un fel sau altul si paradoxul este ca tocmai tu esti responsabil de aceasta alegere! Cum? Simplu.
Cu mult inaintea sarbatorilor sau chiar a fazei de viata in care te aflii, constient sau nu, ai facut alegeri care te-au adus in punctual in care esti azi. Este vorba despre dificultatile tale de adaptare, de incapacitatea de acceptare a celorlalti si chiar a ta in anumite situatii, de consecintele comportamentelor tale, de felul tau de a fi. Este vorba numai si numai despre tine! Nu are sens sa mai analizam. Stim oricum in interiorul nostru cum stau lucrurile, dar nu vrem sau nu putem inca sa luptam cu asta si mai ales nu este momentul sa bagam batul prin gard starnind dulaul mare si rau al remuscarilor! Nu azi, si poate ca e momentul sa realizam ca e cazul sa lasam trecutul trecutului si sa acceptam situatia de fapt asa cum este.
Nimeni nu este atat de singur pe cat crede ca este si pe cat alege sa fie!
Singuratatea este o “iubita” foarte ispititoare si acaparatoare. Te ademeneste, tanjesti dupa ea, aparent este foarte ofertanta si permisiva, dar atunci cand ramani langa ea o vreme, devii nemultumit de ceea ce ajungi pentru ca te schimba ireversibil! Te face dependenta de ea si daca esti nevoit sa-i intorci spatele, terci printr-un adevarat sevraj … Despre ce vorbim?!?
Sunt convinsa ca in anturajul fiecaruia au existat invitatii sau posibilitati prin care sa nu fie singur in aceste momente de sarbatori, dar toate “ofertele” au fost refuzate de mintea singuraticului din diferite motive sau rationamente (ca sa nu zic “scenarii”): fie nu-ti place persoana care ti-a facut invitatia, fie anturajul ei, fie distanta fata de casa, fie efortul fizic si mai ales financiar care presupune o asemenea participare, fie frica de tine de a nu face fata unor provocari alimentare sau mai rau, emotionale, frica de a te lasa prada pornirilor instinctuale, frica de a nu fi comparat, judecat, marginalizat, etc.
Cel care “traieste cu singuratatea” este o persoana foarte sensibila la tot ce este in jur! In barlogul lui, isi dezvolta alte capacitate extrasenzoriale. El crede despre sine ca este o persoana “speciala” din multe puncte de vedere si nefiind in contact cu ceilalti, nu are feedback-urile exersate in hatisul relatiilor. Toate simturile lui sunt ca niste unghiute proaspat date cu lac si orice miscare nestudiata poate lasa urme, de aceea este foarte atent! Aici este vorba despre ADAPTARE.
Este momentul sa constientizezi ca esti posesorul unui “minunat vid interior” responsabil de fapt de toate alegerile pe care le-ai facut pana acum si datorita caruia te-ai imprietenit la catarama cu “doamana Singuratate”! Posesia aceastui vid este primordiala, este ancestrala si poate fi asemuita cu “spatiul interstelar”. Ne nastem singrui si murim singuri! Nu tuturor spiritelor le este dat sa traiasca in galaxii coagulate in jurul unui astru atragator, sunt foarte multe persoane care nu au sansa asta, dar asta nu ii impiedica sa straluceasca!
Fiind posesorul acestui vid care este cultivat in prima ta copilarie de catre persoanele semnificative din viata ta, face parte din tine si il vei purta oriunde, indiferent in ce multime te aflii, deci ai marele talent de a te simti singur oriucum si oricand. El este responsabil de toate alegerile pe care le-ai facut pana acum, de comportamentele tale, de capacitatea ta de adaptare si de acceptare a partenerilor de viata sau a grupul din care faci parte, a familiei pe care o ai sau a celor in care intrii si tot el iti va conduce viata pana cand vei hotara sa il vezi cu adevarat, sa il accepti asa cum este si sa te folosesti de el in cunostinta de cauza facand alegeri constiente pentru tine.
Deci nu te plange, ai un vinovat! E ok, este al tau, este din tine, accepta-l pentru ca nu poti sa te intorci in trecut, dar poti sa-ti schimbi azimutul.
Incearca sa schimbi ceva facand urmatorii pasi. Spune-ti de cate ori vrei pe zi frazele:
- “eu…x… sunt posesorul celui mai munutat si dragut vid interior pe care-l accept si il iubesc!”
- “viata mea este un dar si-I multumiesc Celui care mi l-a daruit, o accept si o traiesc asa cum aleg, bucurandu-ma de aceasta frumoasa calatorie!”
- “ma iubesc si ma accept neconditionat asa cum sunt, cu bune si rele, incercand sa ma fac cat mai placut mie si celor din jur!”
- In fiecare zi imi voi purta viata cu zambetul pe buze, voi face haz de necaz si voi cauta fericirea in cele mai simple lucruri”
- “Aleg sa traiesc fara teama, aleg sa-mi schimb perspectiva!”
Lasă un comentariu