Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2017

GHIOCEL SI BRANDUSA

ghiocelul-si-brandusa

Intr-o zi, in pamantul reavan al padurii acoperit cu frunze si pe ici pe colo cu cate un petec de zapada care nu reusise inca sa se topeasca, sub coroana mare a unui stejar, a scos timid capul un giocel. Era inca plin de pamantul care tocmai il impinsese in drumul sau spre lumina. Se lasa mangaiat de aerul rece si de razele unui soare de februarie privind oarecum mirat si curios la lumea care tocmai i se deschisese in fata. Se scutura de cateva ori apoi, incet dar sigur, isi inaltat tulpina firava spre cer si isi intinse frunzele in semn de recunostinta pentru lumina si razele razlete de soare care se strecurau printre crengile copacului. Tot intinzandu-si palaria, rasfatat si confuz, leganandu-se int-o pare si alta, nici n-a avut timp sa observe ca langa el statea drepta si zvelta o mandrete de brandusa, mirata de miscarile lui haotice, asteptand parca sa se calmeze. Era la randul ei tocmai iesita la lumina, dar ceva mai devreme decat bezmeticul ghiocel, stapana déjà pe ea si hotarata sa faca fata vietii.

  • Buna ziua, ii spuse ghiocelul timid si cu capul aplecat!
  • Buna, ii spuse semeata brandusa!
  • Ce faci, esti de mult timp pe aici?
  • Nu cu mult intaintea ta, dar oricum de ceva vreme.
  • Cum a fost drumul tau pana aici?
  • Nu a fost tocmai usor, dar pot sa spun ca a meritat tot efortul…

Brandusa a inceput sa-i povesteasca cum provine dintr-o samanata bine invelita intr-un bulb care a stat vreme de mai multe luni la adancime sub stratul de pamant acoperit cu frunze care i-a tinut de cald  in timpul iernii si unde a avut hrana si umezeala atat cat a avut nevoie ca sa prinda putere atunci cand primele raze de soare ating solul. Ea si suratele ei sunt foarte mandre de originea lor pentru ca sunt renumite pentru frumusetea culorilor lor si pentru ca dau startul primaverii in padure. Sunt pline de vigoare si iubesc soarele de inceput de anotimp, stiind sa-l seduca si sa-i capteze toata atentia.

  • O ce frumos! Pot spune ca avem povesti asemanatoare pentru ca si eu ma trag tot dintr-un bulb care a stat inca de asta toamana in patul cald de sub frunze si la randul lui este cunoscut tot ca un vestitor al Primaverii.
  • Stii, ii spuse brandusa, eu cred ca m-am ratacit sub acest copac, ar fi trebuit sa fiu intr-un loc mai deschis, cu mai mult soare…
  • Nu-ti face griji, chiar daca deasupra noastra este un stejar, el inca nu are coroana acoperita de frunze si razele soarelui reusesc sa ajunga pana la noi, iar eu iti voi fi alaturi. Stejarul nostru ne va ocroti si ne va tine tovarasie cate zile vom avea. Cum te cheama? Pe mine ma cheama Ghiocel, spuse ghidus de sub palaria lui.
  • Ma cheama Brandusa zise, facandu-se purpurie.

Si parca vrand sa o linisteasca, ghiocelul nostru se apelca tandru spre brandusa ingrijorata si mandra, isi intinse frunzele si palaria spre ea, atangand-o cu gratie . Ea ramase dreapta, nemiscata si surprinsa de caldura emanata si de grija ghiocelului, fiind recunoscatoare gestului lui.

  • Iti promit ca iti voi tine eu companie si te voi incalzi ori de cate ori vei avea nevoie.
  • Multumesc, spuse imbujorandu-se brandusa, simtind toata seva din interiorul ei.

Scena aceasta tandra a fost pecetluita de sarutul cald al unei raze de soare la care a asistat de pe o crenguta un pitigoi vesel care s-a grabit sa dea de veste intregului  crang ca primavara pe care o asteptau cu totii… a venit.

De atunci, nu exista crang in care primavara sa nu fie vestita de aceste flori minunate!

Read Full Post »