Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2016

tradare in dragoste

Cine-si poate imagina la prima vedere ca atunci cand cuplul tau este zdruncinat de flagelul tradarii, poate fi privit ca pe o oportunitate, ca pe o sansa de a revigora relatia? Stim ca nimeni nu-si doreste sa treaca printr-o boala sau prin experiente triste, fiecare avem mecanisme de aparare, evitare sau compensare cu care facem fata vietii de zi cu zi, dar evenimentele cu caracter crucial apar in viata noastra, fie ca vrem, fie ca nu vrem si atunci cum facem fata unei asemenea crize?

O asemenea intamplare vine ca un dus rece peste cuplu, apar multe intrebari, multe reprosuri, multe resentimente si tanguiri, multe vionvatii si invinovatiri, multe regrete, dar mai ales multa suferinta de ambele parti. Unul ca a fost tradat si celalalt ca si-a facut partenerul sa sufere. Da, si cel care tradeaza sufera, dar nu regreta nimic din ceea ce a facut, pentru ca mintea tradatorului este ghidata de castig, de compensare, de placere in ultima instanta si are la pachet si justificarile de rigoare.

Acum hai sa ne punem putin in mintea celui tradat, a celui care are un mariaj obisnuit, traditional. In momnetul cand aflii cu certitudine despre tradare esti confuz, ca si cum nu ti se poate intampla tie asa ceva, tu stia-i ca ai o relatie frumoasa, libera chiar, fara constrangeri, ca va mai certati, dar ce cuplu nu se cearta!, ca viata este grea, te mai ratoiesti, dar in general, relatia ta era bazata pe incredere, nu te-ai gandit vreodata ca in familia ta vor aparea situatii de ganul acesta! Ce s-a intamplat, estit tu defect?, cu ce ai gresit sau ce-i poate oferi celalat si tu nu poti sa-i dai, ai fost orb pana acum, nu ai vazut sau observat nimic??? Intrebari peste intrebari care te baga intr-un carusel din care cu greu poti iesi dar mai ales care te impiedica sa gandesti clar. In acest moment ti se reactiveaza toate ranile, toate ratarile, toate esecurile, incepand cu cele din copilarie, de la gradinita chiar, cand ai fost pacalit sau folosit, cand ai fost tradat sau cand ai fost pedepsit si nu ai inteles de ce. Nu stii ce sa faci, pe cine sa intrebi, cui sa ceri parerea dintre cei ce va cunosc, vrei sa-ti spuna cineva clar cine este celalat cu adevarat, cine este vinovatul, daca ai gresit tu sau el, unde sa te duci, lumea ta se darama si tu stai pe buza prapastiei uitandu-te in gol…

Pe de alta parte simti zadarnicia, oftica, gandul ca de atatea ori te-ai lasat pe tine ca sa-i faci placere celuilalt, ai facut sacrificii, ai rezistat tentatiilor sub stindardul familiei sau ai renuntat la cariera ta pentru a te dedica copiilor si acum… Ce, tu nu ai tanjit dupa atentie si nu ai primit-o, nu ai vrut o vorba buna si ea s-a lasat asteptata, nu ai vrut sa fii intr-un cadru intim cu partenerul tau in care sa uiti de toate greutatile si nu a fost posibil, nu ai vrut sa faci ce vrei tu la un moment dat, dar a trebuit sa faci ce a vrut celalat, ce, tu nu ai ajuns la saturatie de atatea ori…dar asta nu te-a impins spre tradare…?!?

Aceasta prima faza se poate lasa cu somatizari, cu palpitatii, cu dureri difuze sau ascutite, cu sufocari, cu tremor, cu stare de greata sau incetosare a privirii, pentru ca atunci nu vrei sa mai vezi realitatea, pur si simplu vrei sa dispari si tu, si el, si situatia, sa mergi intr-un ungher si sa urlii cat te tin plamanii sau sa-ti lingi pur si simpul ranile.

E greu, dar nimeni nu ti-a dat un termen de garantie, doar un angajament la cununie in fata ofiterului de stare civila sau in fata preotului, nimeni nu mai respecta pe nimeni si nimic, nimeni nu-ti da certitudini in viata, acum esti singur, tu cu fortele si cu mintea ta si numai tu poti iesi din marasm, nimeni nu te poate ajuta daca tu nu vrei sau nu ceri ajutorul si mai ales daca nu esti dispus sa iti accepti si propriile greseli!

Dincolo de intrebari si raspunsuri, lucrurile acestea se intampla si daca tot au aparut este bine ca sa gestionam situatia in avantajul cuplului. Cei drept ca si pentru asta ar trebui sa ai in spate o familie care a funcitionat, care s-a repsonsabilizat pana la situatia critica, in care protagonistii doar s-au ratacit la un moment dat si nu au cautat toata viata aventura sau au fost alaturi de drum! Pentru ca asemenea incercare sa o poti converti, sa poata fi un prilej pentru introspectie pentru fiecare in parte si ca pe o noua definire a cuplui ai nevoie sa fi fost o normalitate pana la acel moment, sa existe oameni maturi emotional care chiar s-au iubit si care au construit impreuna, nu casnicii de mucava!

Pe drumul casniciei gresesti, iei dintr-o parte in detrimentul altei parti, nu poti fie egal cu tine tot timpul, nu poti pastra pasiunea intacta, pentru orice iti trebuie efort, determinare, bunavointa, ca sa nu mai spun ca aduci din propriile familii din care ai provenit si crescut, obiceiuri si atitudini care nu sunt de multe ori acceptate de celalat sau recreezi inconstient atmosfera din familia copilariei tale care poate nu a fos functionala. Cand se produce debalansare unuia din parteneri, celalat ar trebui sa ajute la echilibrare prin dialog si intelpciune, dar aceste nestemate nu sunt intodeauna la indemana!

Factorii care stau la baza deraierelor in cuplu sunt generate de punctele nodale din viata de familie, de nasteri sau de moarte, de schimbari radicale ale formatului obisnuit, de boala proprie, de separari legate de job sau de plecarea copiilor, de boala partenerului sau a parintilor, etc. In aceste momente apare panica, confuzia si frica de responsabilizare, apar intrebari existentiale de genul: asta este sau asa va fi viata mea de acum inainte?; eu nu valorez nimic?; o sa mai fiu vreodata fericit/a?; pentru ce mai traiesc?; cine sunt eu? etc.

In aceste momente se reactiveaza frustrarile cumulate de-a lungul casniciei, amintiri selective pe fondul depresiei si a saturatiei, te focusezi doar pe lucruri negative, pe cele care nu au functionat, iti aduci aminte de lipsuri, de lipsa atentiei, de absenta dorintei, a valorizarii, a importantei, a impactului si mai ales de lipsa pasiunii pe care n-ai mai simtit-o de mult timp, care s-a pierdut pe drum.

Cum gestionezi o situatie critica?

In primul rand prin dorinta de a ramane impreuna si de a transforma criza in oportunitate. Apoi de a lua situatia drept un prilej de a trai o noua experienta langa partener, de a restabili noi reguli in cuplu si poate de castiga noi drepturi. O criza este un prilej de discutii profunde, de a aborda cu curaj si sinceritate multe lucruri de care v-ati izbit, dar ati preferat sa le bagati sub pres, crezand ca asa vor disparea, de a deschide drumul spre adevarata faza in care va aflati (ca etapa de viata) cu plusuri si cu minusuri si de a le accepta, de a le introiecta si de a pleca de la ele facand impreuna un nou plan de viata in doi pe baza respectului si intelegerii.

Sunt necesare multe ore de discutie prin care sa se clarifice motivele care l-au dus spre un asemenea gest. In primul rand, ce l-a determinat, motivul primordial, ce a insemnat pentru celalalt o asemenea experienta si daca a invatat ceva din ea, ce a gasit in cealalta parte si nu a avut acasa, ce l-a determinat sa renunte si ce sa se intoarca la vechiul partener, ce a insemnat pentru el familia lor si cat a atarnat in luarea deciziei de intoarcere, daca este cu adevarat hotarat sa nu mai repete ceea ce a facut sau daca a ramas neamplinit, etc. Este imperios necesar de a constientiza locul si momentul de unde porniti sa recladiti relatia voastra pusa greu la incercare si nu in ultimul rand motivatia pe care o aveti de a ramane impreuna.

Inainte de asta, cel care a tradat sa-si recunoasca greseala cu gurita lui, sa nu persiste in ambiguitate, sa o stopeze si sa-si manifeste parerea de rau ca si-a ranit partenerul (celalat are nevoie sa auda, sa vada ca partenerul sau realizeaza ce a facut si ca ii pare rau!). “Vinovatul” trebuie sa se inarmeze cu rabdare si sa depuna efort pentru a recladi increderea partenerului in el si sa apere relatia reanodata fiind mereu acolo pentru a “pansa rana” produsa.

Cel tradat sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a iesi din depresia pierderii, sa faca lucruri care-i faceau placere si care sa-i readuca sentimetul propriei valori, sa se inconjoare de prieteni si de oameni langa care sa traiasca bucuria, sa se lase iubit de partener si sa iubeasca la randul sau, sa nu caute detalii depre aventura celuilalt care i-ar produce suferinta, sa ia situatia ca atare si sa-si accepte alegerea actionand in consecinta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Poate parea greu, foarte greu, dar daca esti determinat si vrei, poti!

Dincolo de aventura, tradarea poate lua multe forme intr-un cupul: indifierenta, lipsa comunicarii, neglijarea, desconsiderarea, violenta, dependenta, etc. Aceste forme sunt foarte frecvente, insidioase si la fel de greu de suportat si duc mai devreme sau mai tarziu la uzura si la destramare daca nu sunt constientizate din timp, fara sa mai exiate posibilitatea unei noi restartari. Atata timp cat problemele din cuplu nu sunt aduse la suprafata ascunse fiind sub umbrela negarii, va sta la panda monstrul tradarii!

 

 

Read Full Post »

 

kiss

John Bowlby sustine ca “atasamentul este o clasa de comportamente sociale cu o functie specifica proprie care are ca scop mentinerea proximitatii cu o alta fiinta considerata mai puterninca si in masura sa te protejeze”.

Atasamentul este innascut si ajuta omul sa supravietuiasca. El se formeaza in prima copilarie si este definit de relatia pe care o are copilul cu mama sa sau cu persoanele semnificative din jurul sau.

Atasamentul este o reprezentare mentala, o harta, o matrice a sinelui in raport cu ceilalti, este stabil in timp si sta la baza dezvoltarii personalitatii fiecarei fiinte (chiar si a animalelor, grefat pe instincte!?!).

Ca adult, in cuplu, fata de partener sau fata de persoanele semnificative din anturaj, tinzi sa reeditezi atasamentele dezvoltate incepand cu primul an de viata. Cuplul contine matricea primordiala a fiecaruia in parte si creaza conditiile exprimarii atasamentului.

Fiecare isi poate da seama urmarind clasificare de mai jos, carei categorii de atasament face parte si ce sta la baza comportamentelor generate in cuplu.

  1. Atasamentul sigur
  • Stabilesti usor relatii si poti devani foarte apropiat, fiind echilibrat si calm
  • Ai incredere in ceilalti si te poti baza pe ei si ei pe tine
  • Daca trebuie sa te desparti de o persoana semnificativa pentru tine, nu te acuzi si nu acuzi
  • Nu ai probleme in a fi singur
  • Profiti de oportunitatile care-ti ies in cale
  • Atasamentul nesigur

2. Atasament nesigur

Anxios-evitant

  • Nu-ti plac locurile si oamenii noi
  • Esti timid, rezervat, vigilant si te simti inconfortabil cand te apropii de ceilalti
  • Te calmezi cu greu
  • Nu-ti plac separarile si iti revii cu greu dupa o despartire
  • Nu te apropii prea mult de ceilalti de frica ca vei fi ranit
  • Ai tendinta sa dezvolti dependente

Anxios-rezistent

  • Esti agitat
  • Nimic nu te consoleaza dupa o despartire fiindca esti rezistent
  • Nu ai incredere in ceilalti si nu vrei sa te bazezi pe ei
  • Nu faci fata stresului si esti conflictual
  • Esti razbunator

3. Atasament dezorganizat

  • Esti haotic, agitat si fara scop
  • Iti place independenta cu orice prêt
  • Eviti legaturile emotionale
  • Este auto-suficient si narcisic
  • Nu ai incredere in ceilalti, dar nici ceilalti nu se pot baza pe tine
  • Nu te poti atasa cu adevarat de nimeni si nimic
  • Dupa o despartire te lasi consolat de orice persoana dispusa sa-ti dea atentie
  • Ai tendinta de a fi catalogat “dificil de inteles” social.

 

Read Full Post »