Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2013

poze_right3Cine se poate lauda ca nu a gresit niciodata? Cine nu a vrut sa fie iertat pentr un lucru care l-a facut cu voia sau fara voia lui? Cine nu s-a gandit la iertare? Cine nu s-a intrebat daca merita sa ierte sau sa fie iertat? Sunt intrebari existentiale, intrebari de care nu cred ca a scapat nimeni pana acum si care ne preocupa in orice etapa a vietii.

Iertarea fie ca o invoci, o ceri, fie ca trebuie sa o acorzi, este strans legata de sentimentul de vinovatie care este tulburator, obsedant, apasator. Vinovatia este cusca in care se zbate constiinta, dar cum poti sa evadezi din ea, cum poti sa ceri fara sa fii capabil la randul tau sa  oferi? Ce foruri inalte ale constiintei noastre sunt rasponsabilie de aceasta capacitate? Este o capacitate pamanteana sau nu? Oricum ai intoartce acest subiect pe toate fetele, el nu poate fi separat de divinitate. Nimic nu se poate face fara ea, fara ajutorul unei forte care este mai presus de noi muritorii, fara Dumnezeu!

Iertarea este aripa lui Dumnezeu, este senzatia de eliberare pe care nu o poti simti decat invocand acea parte de dumnezeire care salasuieste in noi. Partea buna este ca suntem beneficiarii unui melanj intre tarana si spirit dar din pacate in proportii diferite pentru fiecare.

Iertarea nu se gaseste pe toate drumurile. Ea trebuie invocata, trebuie chemata, trebuie exersata si mai ales inteleasa. Iertarea este in antiteza cu ura. Inainte de a accesa iertarea trebuie sa accesezi ura. Esti constient ce se ascunde in spatele acestui sentiment? Ce resentimente sunt in spatele faptului ca porti ura cuiva? Poti sa te gandesti la ce duce ura, ce produce ea in tine? Poate ca resentimentele pe care le simti ascund faptul ca tu crezi ca ai dreptate, ai fost dezamagit si prin ele te pacalesti ca poti controla situatia. Ele mascheaza defapt fuga de tristete, de disperare, de durere, de abandon si mai ales de repingere. Resentimentele tale pedepsesc pe cineva? Sunt o forma de a plati o nedrepate care ti s-a facut? Poti sa te gandesti acum la tine cu blandete, tu cel care te aflii in spatele resentimentelor? Ce anume din tine s-a simtit lezat, ce rana veche (poate din copilarie cand nu erai responsabil, poate una care a fost facuta cu voia sau fara voia ta…) a activat incat nu ai putut ierta la momentul respectiv un afront cu toate ca ai fi putut-o face?

Prima intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este ce intelegi tu prin iertare, ce inseamna pentru tine? Gandeste-te bine la asta! Ai fost intr-un moment al vietii iertat? Ce ai simtit atunci? Crezi ca esti capabil sa ierti sau sa primesti iertarea?

Priveste un moment la trecutul tau si adu-ti aminte de oamenii si situatiile prin care ai trecut si care te-au ajutat sa cresti, sa te maturizezi si vezi daca printre aceste amintiri exista iertarea. Deseneaza un cerc (chiar si imaginar) si in el scrie numele perosanelor care te-au iertat, care te-au ajutat sa cresti. Ce simti pentru ele, ce sentimete incerci fata de senzatia iertarii pe care ai primit-o in acele momente? Incearca sa-ti impregnezi acea senzatie.

Acum deseneaza alt cerc (chiar si imaginar) si in el scrie numele persoanei pe care vrei sa o ierti.

Pasi pentru iertare:

– gaseste-ti un loc comod si placut pentru tine,

– inchide ochii si respira adanc, concentreza-te un timp pe respiratie,

– priveste in tine, in adancul fiintei tale, invoca calmul, linistea, dumnezeirea,

– cere-i lui Dumnezeu sa te invaluie cu iertare ca sa poti ierta la randul tau.

– repeta-ti in gand de cate ori simti nevoia: „Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu ma iubeste!”

– incearca sa te descoperi asa cum esti in fata lui Dumnezeu, cu bune si rele,

– repeta-ti in gand de cate ori simti nevoia: „El ma iubeste!”

– simte iubire Lui, acceptarea Lui si respectul Lui pentru tine,

– dialogheaza cu Dumnezeu, recunoaste ca ai fost suparat pe El, ca ai simtit la un moment dat ca te-a abandonat in incercarile prin care ai trecut, ca nu i-a mai pasat de tine si te-a lasat sa suferi, ca ai crezut ca El te iubeste si nu va permite sa treci prin necazurile prin care ai trecut, ca te-a parasit si te-a lasat sa pacatuiesti, ca a permis urii sa te cotropeasca, ca nu ai mai gasit drumul spre El si ca El te-a dezamagit uneori. Elibereaza toata aceasta energie care ai adunat-o in strafundul sufletului tau!

– taci un timp, goleste-ti mintea si lasa-o sa se odihneasca, apoi asculta ce vrea El sa-ti spuna,

– iarta-l pe Dumnezeu, spune-i din inima ca Il ierti pentru ca L-ai considerat responsabil pentru toate relele tale. Spune-i: „Te iert din toata inima mea!”. Repeta pana simti cu adevarat ca ai iertat si ti s-a eliberat sufletul (poti sa o faci si cu glas tare),

– acum este timpul sa te ierti si pe tine insuti: „ma iert din toata inima mea!”. Repeta-ti pana simti cu adevarat ca te-ai iertat. Imagineaza-ti ca te imbratisezi pe tine insuti cu blandete si ingaduinta. Permite-ti sa plangi pana te linistesti apoi reia gandul iertarii.

– gandeste-te la o persoana care te-a facut sa suferi. Pune-te pe tine insuti sub aripa lui Dumnezeu ca sa-ti dea putere sa o poti ierta. Iarta persoana care ti-a facut rau, apoi roaga-te pentru cel pe care tocmai l-ai iertat care este un om cu bune si rele ca si tine, fa in asa fel incat sa simti ca nu mai ai nici un fel de resentiment pentru el.

– materializeaza iertarea intr-o perla pretioasa pe care o pui cu mare grija intr-o cutie. Preda acea cutie lui Dumnezeu spunand: „Iti increditez iertarea mea”. De cate ori ai nevoie de iertare, fata de ceilalti si fata de tine, cere-i lui Dumnezeu sa-ti arate perla ta pretioasa ca sa o poti folosi.

Acest exercitiu ar fi de preferat sa-l faci de mai multe ori, pana vei simiti cu adevarat iertarea in tine. Atunci, de abia atunci, vei simti cresterea. Ai ingaduinta cu tine si fii perseverent in demersul tau.

Prin iertare experimentam sentimentul de pace interioara, fericire care nu poate fi exprimata prin cuvinte. Nu-ti ascunde sentimentele, accepta-le oricare ar fi, bune, rele, iti apartin si daca ele sunt in tine inseamna ca au avut un motiv. Infrunta-le!

Fa acest exercitiu cu fiecare persoana fata de care ai resentimente. Elibereaza-te!

 

Acest exercitiu mi-a fost insuflat de Sister Paloma prin intermediul fetitei mele Ruxandra.

 

Anunțuri

Read Full Post »

jflow-sample-slide2

In procesul autocunoasterii spre care tindem cu totii avem tendinta in prima faza sa ne cosmetizam defectele, sa le ascundem cu putin „make-up” avand grija sa punem un fond de baza plin de mecanisme de aparare, peste care sa asezam cu grija si atentie un pic de fond de ten lichid de inconsienta doar acolo unde este necesar, apoi putin din credinciosul baton corector al negarii, un praf de pudra translucida pentru fixare de personalitate, un pic de culoare narcisica, un tus de caracter si  un gloss colorat pentru combaterea anxietatii si uite asa, un pic aici, un pic acolo, reusim sa ne privim in oglinda, sa ne pacalim si sa-i pacalim pe ceilalti.

Pe cine pacalim? PE NOI! Ne place sa ne pacalim, sa ne amgim ca niste copii cu care joci cucu-bau si care se ascund numai in mintea lor, traim bine cu aceasta falsa figura si nu ne vedem pentru ca ne place sa tinem ochii inchisi cand ne „demachem”, de aceea traim cu falsa idee ca suntem altfel decat suntem defapt!

Defectele nu vor disparea inchizand ochii sau incercand cu disperare sa le ascundem. Primul semnal de alarma care ar trebui sa ne dea de gandit este atunci cand incepem sa devenim foarte critici la adresa celorlalti, pentru ca vedem in ei ceea ce nu vrem sa recunoastem la noi.

Este mult mai usor de acceptat  ca celalalt este posesorul defectului nostru! Defectele se inghesuie in umbra noastra pe care o purtam tot timpul dupa noi, dar pe care nu o vedem inotdeauna, depinde de unghiul de unde vine lumina care este proiectata pe noi si de intensitatea ei.

Dezvoltarea personala presupune consientizarea trairilor pe care le avem legate de defectele altora pentru ca acolo sunt si ale noastre, adica sa ne intrebam de ce atitudinea sau reactia celuilalt a produs atata furie, atata vehementa, atata neacceptare din partea nostra?

Defectele ca si calitatile fac parte din noi, nu exista om fara aceste bagaje, fara umbra, este amalgamul din care suntem alcatuiti, tot ce trebuie sa facem este sa incercam sa traim demn cu defectele noastre constientizandu-le in prealabil, recunoscandu-le fata de noi si cei apropiati, apoi pe unele le-am putea cosmetiza prin reetichetare, dandu-le conotatii noi, gasind explicatiile care se ascund in spatele lor, a faptelor care le mentin, rupand cercul vicios al comportamentelor care le intretin si intr-un final lucrand pe ele, exista posibilitatea de a le transforma in calitati. Acceptandu-ti umbra si acceptandu-i pe ceilalti, ai certitudinea ca esti pe drumul bun al dezvoltarii tale personale.

Va invit sa va inscrieti la „Grupul de sustinere pentru persoane la 50 de ani”.

Pentru detalii sunati la 0721782889

Psiholog Mihaela Comisel

Read Full Post »