Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2013

floare-ofilitaInstalarea menopauzei se poate considera “la ea acasa” dupa trecerea a cel putin unui an de cand nu mai ai menstruatie. Ea poate aparea incepand chiar si de la 30, 40 de ani (menopauza precoce) dar intr-un procent foarte mic de 5%, insa media de varsta cand ea se instaleaza este totusi de 50 de ani, interviul fiind cuprins intre 40-55 ani. Etimologic, cuvantul isi are originea in limba greaca (menos=hemoragie si pausa=sfarsit) si defineste sfarsitul unei perioade din viata unei femei.

Pana la instalarea ei insa, ciclurile menstruale sunt neregulate, corpul femeii si nu numai, intra intr-un fel de furtuna hormonala si intr-o tensiune psihica care o da complet peste cap, este coplesita de simptome pe care nu le-a mai cunoscut inainte incepand cu acele transpiratii cand iti este lumea mai draga, adica este suficient sa ai o emotie, ca esti inundata din cap pana in picioare, are insomnii, nu se poate concentra si uita de la “mana pana la gura”, ii scade autocontrolul, stima de sine si apar ca niste floricele complexele de tot felul, mai ales cele de inferioritate. Asta nu ar fi nimic, dar urmeaza cortegiul de probleme legate de:  greutate cand te ingrasi si cu un pahar de apa, oboseala crancena de dimineata pana seara chiar si atunci cand nu faci nimic, de transpiratiile nocturne cand te scoli in creierul noptii cu ceafa leoarca si cu stari de rau in tot corpul, de cefalee, cu atrofia genitala si lipsa libidoului care-ti aduc probleme in cuplu ca un “bonus” la cele deja existente. Peste toate astea troneaza starea de iritare (+ /-) pe care o ai tot timpul sau trecerea brusca de la o stare la alta (“o masca rade, o masca plange”), starile de plans din te miri ce, completate cu o sensibilitate exacerbata, anxietati generate de frici si griji de tot felul dar mai ales de trairi legate de pierdere (pierdera feminitatii, a tineretii) si care pot culmina cu depresiile.

Probleme apar mai ales atunci cand esti aruncat in aceasta postura fara sa fii avertizat, ma refer la noi, femeile care am avut probleme si care avem interventii chirurgicale in zona genitala, favorizand brusc aparitia menopauzei (histerectomia) la varsta la care nu esti pregatita, adica fara acea perioada de purgatoriu, cand nu mai beneficiazi de timpul necesar adaptarilor treptate. Aceasta agresiune asupra corpului creeaza mari dezechilibre la nivel fizic (infertilitate) si mai ales psihic. Indiferent de varsta pe care o ai la acel moment, faptul ca nu mai poti avea copii (una este sa nu ti-i doresti si alta este sa nu poti sa-i faci!), ca ti-a fost luata aceasta posibilitate a creatiei este perceputa ca o amputare, ca un handicap. Este nevoie de un suport psihologic imediat atat preoperator cat si postoperator si o sustinere constanta pana la acceptarea situatiei in care te aflii. Este nevoie de o terapie de substitut, o interventie terapeutica acordata prin consiliere, psihoterapie, informare.

Toate aceste stari ii modifica femeii comportamentele si cognitiile despre lume si viata si ele prind radacini si se dezvolta in functie de istoricul personal al fiecareia, de antecedentele comportamentale, facand ca patternurile disfunctionale sa se accentueze. Astfel pot creste iritabilitatea, ostilitatea, agresivitatea, comportamente care pot avea repercursiuni somatice si care pot duce la imbolnaviri ale aparatului respirator, la boli de inima sau la boli cronice degenerative. Nu mai vorbesc de influenta acestor manifestari asupra relatiilor interpersonale care au sansa sa devina in scurt timp tensionate sau la etichetari de genul “las-o draga, ca-i frustrata, e la menopauza!”.

In aceasta etapa a femeii, este nevoie de un suport sustinut din partea persoanelor apropiate (sot, copii, rude, prieteni), pentru ca fara el, depresia si anxietatea pot capata forme severe. Are nevoie de ajutor specializat in primul rand preventiv chiar din momentul cand este invadata de toate aceste trairi noi daca au apucat sa se instaleze. Femeia trebuie ajutata sa apeleze la resursele ei, la capacitatile ei de a renaste, sa ramana in echilibru, dar mai ales sa-si regaseasca increderea in ea si-n fortele proprii astfel incat sa-si reconsidere viata si existenta in noii termeni.

Va sfatuiesc dragi doamne sa nu va lasati coplesite si sa apelati cu incredere la diferite metode de combatere a efectelor menopauzei fie apeland la medicamente, fie la consiliere, psihoterapie individuala sau de grup unde veti fi invatate sa faceti fata acestui stres si veti avea posibilitatea sa impartasiti trairile impreuna cu alte persoane care trec prin aceleasi situatii. Viata merge inainte si ea apartine celor care sunt flexibili, deschisi la minte si motivati sa-i faca fata in toate etapele ei.

Va invit sa va alaturati grupului nostru de dezvoltare personala pentru femei la 50 de ani (ma refer la doamne incepand de la 40 de ani pana la varsta pe care nu si-o arata si care vor sa faca ceva cu viata lor), eu le numesc „nascute doar mai devreme!” unde veti gasi sprijin pentru problemele d-vs intr-un mediu securizant.

Rolul si obiectivele grupului:

– sa inveti sa te iubesti si sa te accepti asa cum esti

– sa reinveti sa comunici nevoile tale si sa tii cont prioritar de ele

– sa-ti identifici emotiile si temerile si sa le intelegi originile

– sa-ti identifici gandurile negative automate si credintele irationale

– sa-ti restructurezi schemele cognitive rigide in scheme flexibile si adaptate la nevoile si telurile

tale prezente

– sa inveti sa-ti intelegi corpul si ce mesaje trimite el prin simptomele pe care le ai

– sa inveti asertivitatea si sa-ti exersezi rabdarea

– sa-ti ameliorezi starile depresive si anxioase

– sa-ti accepti varsta cu avantajele si dezavantajele ei si sa te repliezi pe ceea ce poti sa faci in

situatia data, nu pe ceea ce nu poti sa faci

– sa-ti imbunatatesti comunicarea si sa dobandesti abilitati noi

– sa-ti recastigi speranta, sa privesti in viitor, nu in trecut, sa faci alegeri care sa-ti demonstreze ca

niciodata nu este prea tarziu sa traiesti viata asa cum ti-ai dorit

– sa petreci timp pretios intr-un mediu securizant si langa persoane care trec prin aceeasi

experienta ca a ta si din a caror viata poti invata prin oglindire si relationare constructiva.

Organizator: Cabinet Individual de Psihologie – Comisel Mihaela

Conditii de participare la acest grup:

– se va face in prealabil o programare la o sedinata de cunoastere si evaluare care se va tine cu o

saptamana inainte de inceprea grupului. Taxa pentru aceasta sedinta va fi de 60 lei.

Cine se poate inscrie:

– pot participa persoane incepand cu varsta de 40 de ani (+/-) pana la acea varsta la care va simtiti

in stare sa faceti ceva cu viata d-vs (fara limita). Locurile sunt limitate!

– persoane motivate care sunt dispuse sa investeasca in propria persoana si in nevoile pe care

si le-au neglijat pana acum.

Data inceprii: 28 februarie 2013

Durata sedintelor: 18/18.30÷21(le vom putea modifica impreuna)

Numarul total de ore: 30 ore (10 intalniri, exceptand lunile de vacanta)

Frecventa sedintelor: saptamanal sau bilunar (vom stabili impreuna)

Taxa de participare: 50 lei

Componenta grupului: 8-12 persoane

Locatia: Bucuresti, str. Alba, nr. 12 (de la P-ta Unirii 10 minute pe jos pe linia tramvaiului 32, sau 2 statii cu tramvaiul 32 – statia Regina Maria, in cadrul Clinicii Psihosucces de Psihoterapie Integrativa condusa de d-na Camelia Stavarache)
Pentru detalii si inscriere: va rog sa-mi trimiteti un e-mail la adresa mcomisel_58@yahoo.com

cu subiectul “inscriere dezvoltare personala”. Va rog sa-mi trimiteti si un numar de telefon. Veti primi o confirmare telefonica sau in scris precum si informatii legate de eventualele modificari.
Persoana de contact: psiholog Mihaela Comisel

Telefon: 0721782889

Anunțuri

Read Full Post »

stejEra odata o gradina cu meri, portocali, peri si cu trandafiri. Ei traiau toti fericiti in acea gradina. Acolo era multa veslelie, cu exceptia unui pom care era profund de trist. El avea o problema: NU STIA CINE ESTE EL!

Marul obisnuia sa spuna: „Daca chiar te straduiesti, poti avea mere delicioase. Uitate la mine, vezi ce usor e!”

„Nu-l asculta pe el” spunea trandafirul. „Este mult mai usor sa ai trandafiri…uite ce simplu e!”

Fiind disperat, pomul se chinuia sa faca conform sfaturilor tuturor din jurul lui, a celor pe care-i considera prieteni, si totusi el nu reusea sa fie ca ceilalti! Cu fiecare incercare, el se simtea din ce in ce mai frustrat.

Intr-o buna zi, bufnita, vazandu-l cat de triste este copacul nostru, i-a spus: „Problema ta nu este chiar asa serioasa pe cat ii dai tu importanta; este una impartasita de multi pe lumea asta. Nu-ti irosi viata incercand sa fii ceea ce vor altii ca tu sa fii, ci in schimb fii tu insuti…Cunoaste-te pe tine insuti. Ca sa reusesti, asculta-ti vocea interioarea.”

„Vocea interioara?” „Sa fiu eu insumi? Sa ma cunosc pe mine insumi?” a intrebat pomul mirat. Si apoi…a inteles!

Astupandu-si ochii si urechile, el si-a deschis inima, si in sfarsit a putut sa-si asculte vocea interioara spunandu-i: „Nu vei rodi niciodata portoale pentru ca tu nu esti un portocal, sau mere, penru ca tu nu esti un mar… Nu vei inflori niciodata trandafiri pentru ca tu nu esti un trandafir….TU  esti un stejar, si scopul tau in viata este sa cresti si sa fii maiestuos, sa oferi adapost pasarilor, sa faci umbra oamenilor care trec pe langa tine si sa dai frumusete peisajului!”

TU AI O MISIUNE: INDEPLINESTE-O!”

Pomul nostru se simti atunci puternic si increzator in sine insusi si a inceput sa fie ceea ce a fost destinat sa fie. La putin timp, el a observat ca a inceput sa fie admirat si respectat de toata lumea!

De abia atunci gradina a putut sa fie pe deplin fericita!

Uitandu-ne imprejur, oare cati sunt ca stejarul care nu-si da voi e sa creasca? Oare cati peri sau meri nu stiu cum sa infloreasca? Oare cati arbusti de trandafir fiindu-le teama de necunoscut nu se dezvolta si cresc numai spini?

Cu totii avem o misiune pentru care sa ne zbatem si un spatiu de umplut in viata noastra!

Nu lasa pe nimeni sau nimic sa te tina departe de a descoperi si de a constientiza esenta minunata a fiintei care esti!

Aceasta poveste mi-a fost trimisa de fetita mea (i-a spus-o sora paloma la un seminar).

Read Full Post »

udarea-bonsailorUna din cele mai cumplite trairi ca intensitate si suferinta este singuratatea, mai ales cand esti aruncat in ea fara voie, cand cei in care ai avut incredere te-au dezamagit sau  te-au abandonat, cand nu-ti mai gasesti rostul si sensul vietii, cand inima iti plange si nici o logica din lume nu o alina.

Singuratatea este un cuvant compus din cuvantul „singur” si sufixul „–atate”, care poate lua diverse forme (eternitate sau temporalitate), este o emotie pe care o simti atunci cand nu mai relationezi cu ceilalti, cand nu simti iubire din parea lor si mai ales cand te-au abandonat. Ea poate fi de mai multe feluri in functie de ceea ce a  provocat-o si are efect asupra persoanei care este tributara mecanismul ei de coping („locus of control” intern sau extern), de filtrul propriu, de patternuri si genul de atasament pe care l-a dezvoltat in copilarie, de varsta si conditia sociala, de gravitatea momentului, de existenta unor boli fizice sau psihice sau de circumstantele create la un moment dat.

Eu as alege doua cazuri majore care provoaca singuratatea (fara sa fie vorba din start de o patologie):  

singuratatea autoimpusa, este o singuratate pozitiva necesara la un moment dat pentru devenirea ta ca om, pentru regasirea ta interioara, pentru a putea sa meditezi in liniste la valorile tale sau la sensurile vietii, pentru a te ragasi, a te linisti, a trai in pace cu tine sau pentru a munci, a te dedica unei pasiuni, pentru a te rasfata, este ceva pretios, este alegerea ta ca un bonus binemeritat la un moment dat,

singuratatea impusa de altii este perceputa de obicei ca o pedeapsa, este sinonima cu abandonul, cu doliul, cu divortul, cu moartea, este vestibulul catre durere psihica si fizica, in ea se vor dezvolta germenii melancoliei, a stresului, a depresiei, a anxietarii, a panicii, a fobiilor si a bolilor psihosomatice.

Insingurarea sau instrainarea,  este o singuratate negativa, este o implozie in sine si este in general o consecinta a singuratatii impuse de altii, este un mecanism de aparare al psihicului care nu mai suporta presiunea exterioara si careia nu-i mai face fata, este singuratatea simtita in mijlocul celorlalti, o retragere intr-o lumea a ta paralela cu cea din afara, este confuza si paralizanta, este o singuratate in multime ca si cum tu ai fi tot timpul intr-un cub de sticla, nimic nu trece de la tine spre afara, nimic nu intra din afara spre tine, este un moment in care nu-ti mai gasesti sensurile, rostul, o smulgere, o instrainare de tot si de toate, este o consecinta dar si un preambul al stresului, a depresiei, a anxietatii, este anticamera spre patologie, spre renuntare la lupta si care poate duce spre suicid.

Siguratatea este ceea ce apare dupa un „razboi”, dupa o lupta dusa in prealabil cu cineva sau cu ceva din care o parte iese invingatoare si alta infranta.

Pentru cel care iese victorios din lupta, este singuratatea autoimpusa necesara pentru asi savura victoria, este timpul pentru incarcarea bateriilor, a refacerilor pe toate planurile, a cresterii increderii in fortele proprii, pentru a savura victoria si asi face planuri de viitor, este ceva pozitiv si pretios, totul este sa stie cand sa se smulga din ea pentru a incepe o noua odisee.

Pentru cel invins, singuratatea este impusa, este cea in care esti aruncat, este perceputa ca o pedeapsa, este momentul cand isi linge ranile, cand se invinovateste, cand se autocompatimeste si-si plange de mila, cand este atat de dezamagit si frustrat incat nu mai vede nici o iesire, cand viitorul nu exista ci doar momentul infrangerii si cand lumea nu poate fi privita decat prin aceasta prisma, este un timp negativ care-i consuma si putina energie care i-a mai ramas din lupta anterioara fara sa existe sansa sa-si refaca fortele, este timpul care-l va secatui si care-l va duce sigur spre instrainare si insingurare, este drumul spre depresie sau patologie. 

Este situatia in care cel in cauza fie are putere si resurse sa se adune si sa iasa singur din ea (caz fericit din care v-a iesi intarit!) sau sa ceara ajutor, fie este ajutat de cei apropiati care observa la timp starea in care este aruncat si au suficienta putere de convingere incat sa-l indrume catre persoane avizate. Daca ajutorul nu vine la timp, insingurarea produce sechele de cele mai multe ori mari care se vor croniciza si vor contine o vulnerabilitate oricand pasibila de a fi activata cand conditiile exterioare se vor repeta.

Constructia individului este creata pentru a functiona pe toate planurile. Uneori, pe drumul vietii suntem pusi la tot felul de incercari, dar indiferent de ele, avem resurse sa le depasim, tot ce ar fi de preferat sa facem este sa ne oprim pentru o clipa si sa cautam in noi cu rabdare si tenacitate.  Daca nu reusim singuri, atunci trebuie sa cerem ajutor, de la cei din jur sau de la persoane profesioniste care sunt pregatite sa ne ajute sa constientizam valorile pierdute, cu care vom reconstrui speranta si vom crea punti spre viitor.

Read Full Post »

59Ascultam de dimineata la radio in drum spre serviciu comentariile unui personaj destul  de cunoscut atat pe sticla cat si la radio si ma gandeam ca este probabil o persoana fericita, la casa lui cu doi copii frumosi, istet si talentat, consecvent pe drumul lui de multi ani. M-am gandit in acelasi timp ca nu este un Adonis, chiar este o persoana urata la prima vedre, mic de statura, lipsit de forta specifica sexului sau, dar foarte carismatic.

Am stat si am reflectat gandindu-ma ca de fapt, persoanele urate au mai multe sanse sa fie fericite decat cele frumoase printr-un fel de compensare, sunt mai multumite si impacate cu soarta lor, nu emit pretentii si nu au asteptari mari de la cei din jur si poate nici de la viata in mod special. Nu cauta perfectiunea, isi permit sa greseasca pentru ca nu tin sa impresioneze, nu asteapta laude, nu-si pun stachete prea sus si in general, isi gasesc echilibrul mai repede iar viata le ofera si cai alternative pe care le folosesc cu succes, pentru ca au o inteligenta adaptativa.

Referirea o fac fata de persoanele care sunt constiente de aspectul lor, persoane care nu se cred ceea ce nu sunt si care sunt intr-o normalitate psihica!  Va dati seama ca nu am facut nici un studiu pe tema asta, e un punct propriu de vedere, ma bazez empric pe anii din spatele meu si pe simtul observatiei! Deci, sa revin, de unde stim ca suntem frumosi sau urati? Fiecare este obisnuit cu figura sa in oglinda, se vede „frumos” (de la asta se porneste!) pentru ca frumusetea este relativa si este „in ochii privitorului!”, dar asta le este confirmata sau nu de cei din jur. Cel care este echilibrat psihic, isi accepta aspectul, defectele si incearca de cele mai multe ori instinctiv si compensatoriu sa-si foloseasca atuurile care nu sunt la vedere sau pe care le are la indemana (inteligenta, indemanarea, atitudinea, etc.).

Atunci cand nu vedem frumusetea, intervine capacitatea noastra creativa, adica completam cu proiectiile noastre ceea ce nu ne place sau ceea ce lipseste la celalalt, ca si cum tabloul imperfect din fata noastra ar fi refacut de noi, astfel incat privindu-l sa-i gasim ceea ce cautam pe gustul nostru si intr-un final sa poti macar sa spui: „nu e frumoas, da mi se pare interesant”! Pentru ca sa gasesti frumusetea si acolo unde nu este, faci tot felul de miscari in sensul asta, adica iti mijesti ochii astfel incat privind prin fanta icetosata a lor sa dispara detaliile neplacute si asperitatile, te indepartezi, te dai un pic pe spate ca sa pui distanta incecand sa vezi in ansablu, faci efort sa gasesti ceva de care sa te agati si in final sa-ti poti tese acea imagine care sa-ti placa, cauti „frumosul” in care sa te regasesti macar putin si cu care narcisismul tau sa fie satisfacut. S-ar putea ca acest tablou „urat” la inceput, sa-ti placa mai mult datorita efortului depus si a investitiei personale, s-ar putea sa-l apreciezi intr-un mod aparte tinand cont ca este si „creatia ta”, contine in final ceva din tine!

Omul este facut sa recunoasca frumosul, armonia, echilibrul, simetria, sa le caute cu asiduitate peste tot, sa se inconjoare cu ele, sa fie in preajma lor si cand le gaseste sau le descopera, sa si le insuseasca. Cand frumusetea apare, o recunosti dintr-o mie, te apropii de ea si nu poti sa te abtii sa nu te exaltezi si sa spui „ce frumoas, ce minunat!”, sa ti se mareasca pupilele, sa te emotionezi si sa incepi sa freamati cu toate cele cinci simturi, dar in acelasi timp crezi ca frumusetea este normala, fireasca,  ti se cuvine si nu este nevoie sa platesti pentru asta.

Persoanelor carora li se spun mereu si cam in toate circumstantele ca sunt frumoase (ma refer la exterior!), primesc complimente, sunt in centrul atentiei, etc. capata constiinta frumusetii lor inca de cand sunt mici . In felul acesta isi construiesc niste asteptari mult prea mari, se invata cu complimentele si le doresc tot timpul, vor sa fie in centru atentiei, devin pretentioase, arogante, nu vor sa fie dezamagite dar nici sa dezamageasca, invata comportamente care le confirma atitudinile si incep sa aiba pretentii la tratamente speciale. Ele nu trebuie in prima instanta sa lupte pentru drepturile lor precum persoanele urate, nu-si ascut simturile si nu-si exerseaza inteligenta pentru a razbate in viata. Vin cu masca frumusetii la purtator si de cele mai multe ori obtin ceea ce doresc, dar nu sunt niciodata multumite de ceea ce primesc, n-au certitudinea ca valoarea lor este cu adevarat apreciata. Din pacate, unele vor fi dezamagite pentru ca de fiecare data vor crede ca li se cuvine mult mai mult, ca merita, ca frumusetea lor trebuie rasplatita…nu se vor regasi in nimic din ce vor primi si balanta nu va putea fi niciodata echilibrata intre cerere si oferta.

Nu toata lumea este insa dispusa sa plateasca pretul frumusetii chiar daca o cauta intrinsec, depinde de persoana in cauza, de educatie, de prejudecati, de tipul de societate si mai ales de circumstante  si miza momentului si de aceea aceste persoane „frumoase”, vor sfarsi prin a fi nefericite, frustrate, neampacate si neamplinite, vor ramane fie langa oameni poate nepotriviti pentru ele (tributare obstacolelor intalnite, a tipurilor de atasament si a patternurilor create in istoria lor de viata), fie singure, plangandu-si frumusetea nerecunoscuta si neapreciata, gandidu-se ca „nimeni nu le merita cu adevarat!’

Read Full Post »

378448_332221853460362_149189891763560_1617429_190431354_nProblematicile femeilor de 50 de ani sunt multiple si sunt in functie de categoriile din care fac parte: femei casatorite sau singure in doi, femei inselate, femei divortate, femei necasatorite, femei vaduve, femei “barbat”, femei “copil”, femei “om de afaceri”, femei “doica”, etc. intr-un cuvant femei la 50 de ani care au totusi viitorul in fata. Va spun fara tagada ce exista speranta pentru fiecare categorie sa-si depaseasca problematicile si sa se redefineasca. Iti trebuie doar un dram de vointa ca sa-ti poti schimba “azimutul” si atunci unghiul prin care vei vedea viata iti va releva alte valente si un drum mai drept.

Este timpul sa ceri ajutor indiferent de problema pe care o ai, sa-ti deschizi mintea, sa investesti in tine (destul pana acum au fost ceilalti pe primul plan inaintea ta!), sa participi la grupuri de dezvoltare personala unde poti impartasi din experienta ta intr-un mediu securizant si mai ales unde poti sa inveti din experientele celorlalte persoane aflate intr-o situatie similara cu a ta, este timpul sa nu te izolezi, sa nu-ti plangi de mila si sa te gandesti cu speranta ca daca ai ajuns pana aici, inseamna ca poti merge si mai departe, ai de ce si ai si cu ce, numai ca nu iti dai seama acum. Viata merita traita si la aceasta varsta, dar nu oricum, conditia principala este sa vrei sa ti-o faci frumoasa, sa inveti iar sa speri!

Astept inscrierile voastre cu propuneri pentru teme de discutie sau situatii de viata care ma vor ajuta sa fac o structura pentru grupul de dezvoltare personala pentru noi femeile la 50 de ani. Grupul va avea in componenta 10-12 persoane si va incepe de luna viitoare, intalnirile urmand sa fie odata pe luna.

Trimite pentru detalii un e-mail la adresa: mcomisel_58@yahoo.com  / suna la: 0721782889

Read Full Post »

Sigmund_Freud_1333121631_3

In relatia cu pacientul trebuie sa faci tot ce-ti sta in putinta sa-i redai increderea, sa-i scoti la lumina partea intunecata si apoi sa o normalizezi si in paralel cu el trebuie sa fii deschis si tu asupra propriilor tale parti intunecate si chiar sa-ti gasesti puterea si priceperea sa-i impartasesti propriile trairi care-l vor ajuta in final sa-si normalizeze starea si sa nu se mai autoinvinovateasca pentru tot felul de fapte rale sau imaginare.

„Freud nu numai ca a inventat domeniul psihoterapiei de unul singur, dar a facut-o dintr-o singura lovitura. In 1985 (in „Studii despre isterie”, scrisa impreuna cu Josef Brauer) exista un capitol extraordinar de profetic despre psihoterapie, care prefigureaza multe dintre evenimentele majore care aveau sa aiba loc in urmatoarea suta de ani. In acest capitol, Freud postuleaza pricipiile fundamentale ale doameniului nostru: importanta constientizarii, a autoexplorarii profunde si a  exprimarii; existenta rezistentei, a transferului, a traumei reprimate; folosirea viselor si a fanteziilor, a jocului de roluri, asocierea libera, necesitatea de a ne ocupa de probleme caracterologice, nu doar de simptome; si necesitatea absoluta a unei relatii terapeutice bazata pe incredere.” Irvin D. Yalom

Read Full Post »