Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2012

 Poveste cu talc!

A fost odata un cocon de future care atarna mic si firav de grinda unei casei, in bataia vantului si in rasfatul razelor de soare, facand ca la fiecare adiere, odata cu el si continutul sau pretios sa simta leganarea si caldura primita in dar. Acest saculet de matase avea un continut pretios si unic. Intr-o zi, cand i s-a facut sorocul, mica faptura din interiorul lui a inceput sa se pregateasca pentru marele drum care i-a fost harazit. Cu mult efort si cu multa iscusinta, reusi pentru inceput sa faca un mic orificiu. Acest prim pas spre lumina se dovedi greu si anevoios, insa necesar pentru devenirea lui. Stim ca in intelepciunea sa D-zeu a lasat toate lucrurile cu un scop si nimic nu este intamplator in devenirea fiecarei fiinte!

Un om aflat pe prispa casei sale urmarind de mult timp si cu mare curiozitate aceasta transformare care se intampla sub ochii sai, s-a hotarat sa dea o mana de ajutor acestei mici creatii care se chinuia sa iasa prin acel orificiu minuscul. Se uita cu mare atentie la zbuciumul fiintei din interior, la chinul ei, la dorinta ei de a iesi, i s-a facut mila si cu ajutorul unui cutitas, largi orificiul inlesnind evadarea spre lumina si viata a fapturii din interior. Aceasta, atata a asteptat si ajutata de oportunitatea aparuta a iesit repede din culcusul care-o tinuse ferecata pana atunci cu un scop bine determinat de Cel care a creat-o, nestiind ca aceasta eliberare ii va fi fatala. Biata fiinta a iesit, dar era prea devreme pentru ea, drumul deschis nu era in sus ci in jos, cu corpul mic si adunat pastrand inca forma coconului, cu aripile lipite si inca nedezvoltate, nu a putut sa si le intinda pentru zbor si a cazut pe prispa fara putere, zbatandu-se neputincioasa.

Acest lucru l-a intristat si l-a pus pe ganduri pe bietul om, la facut sa-i para rau de ajutorul dat de altfel cu multa bunavointa dar necunoscand lumea bietei fapturi. A intervenit fortat in lumea ei si in loc sa o ajute, n-a facut decat sa-i opreasca drumul inainte de vreme.

Surprinderea omului a fost pe masura, in loc sa vada un fluture caruia ii cresc aripile si se inalta in aer, a vazut o fiinta care nu-si terminase dezvoltarea, o fiinta condamnata acum sa se taraie si care nu va zbura niciodata. A fost socat, el a avut intetii bune, a vrut sa ajute, a fost impresionat de agitatia vietatii care dorea sa iasa la lumina si s-a gandit sa dea o mana de ajutor, nestiind insa nevoile si mecanismele de dezvoltarea a micii fapturi, a judecat dupa propriile valori, n-a inteles ca iesirea fluturului printr-un orificiu atat de ingust ii este strict necesara in devenirea lui, ca are nevoie de toata aceasta zbatere si efort pentru a creste, pentru a se dezvolta si pentru a-si iriga aripile cu care sa capete forta in zborul lui spre o noua lume harazita unicitatii lui si atunci si-a dat seama de fapta sa si a incercat sa traga invataminte din aceasta intamplare. Asa a inteles ca:

– nu trebuie sa-ti oferi ajutorul fara sa-ti fie cerut!

– nu trebuie sa te lasi impresionat de toti cei care-ti cer ajutorul!

– nu poati sa stii care este nevoia reala a celuilalt!

– nu intodeauna ajutorul tau este de folos celui pe care il ajuti!

– nu este suficient sa vrei sa ajuti, trebuie sa stii si cum!

– nu oricine are intentii bune te ajuta cu adevarat!

– nu altul trebuie sa hoatrasca pentru tine!

– fiecare efort in viata are utilitatea lui, el te ajuta sa cresti si sa te dezvolti!

– fara eforturi nu am fi ceea ce suntem, ele ne dau masura fortelor nastre!

– uneori in viata trebui sa depunem un efort mai mare ca sa iesim la lumina!

– nimic bun nu se obtine in viata fara efort!

– nu orice oportunitate este buna pentru tine!

– obstacolele, piedicile, incercarile, au rolul lor in viata!

– ceea ce este valabil pentru tine s-ar putea sa nu fie valabil si pentru celalalt!

– trebuie sa-ti urmezi drumul tau, constient de efortul si menirea ta in viata!

– graba strica treaba!

– atunci cand te grabesti sa intrii intr-o alta lume, vezi daca esti inca pregatit pentru ea!

– dorinta altora poate sa fie fatala pentru tine daca nu este si putinta ta!

Read Full Post »

SA RISTI!

Două seminţe stăteau una lângă alta în pământul fertil de primăvară.
Prima sămânţă spuse: “Vreau să cresc! Vreau să-mi infing rădăcinile cât mai adânc în pământ, şi să-mi trimit spre lumină mugurii prin scoarţa pământului…Vreau să-mi desfac bobocii mei gingaşi ca un semn că primăvara a venit… Vreau să simt căldura soarelui pe faţă şi binecuvântarea stropilor de rouă dimineaţa pe petalele mele!“
Şi ea crescu, se facu mare si frumoasa si se rasfata in razele soarelui!
Cea de-a doua sămânţă spuse: “Mie mi-e frică. Dacă îmi trimit rădăcinile dedesubtul meu, nu ştiu ce voi întâlni în întuneric. Dacă îmi fac loc prin pământul tare şi răzbesc la suprafaţă pot să-mi rănesc mugurii delicaţi…Dacă îmi las mugurii să se deschidă şi un melc încearcă să-i mănânce? Şi dacă ar fi să-mi deschid bobocii, un copil poate să mă smulgă din pământ. Nu, e mai bine să mai aştept până este mai sigur.“
Şi aşteptă!
O găină începu într-o zi de primăvară să scurme pământul în căutare de ceva de mâncare, găsi sămânţa care aştepta şi o înghiţi imediat.
Morala poveştii:
Aceia care refuză să rişte şi să crească vor fi înghiţiţi de viaţă.”

Read Full Post »

 Proiectia psihologica este un mecanism de aparare. Propriile ganduri sau emotii nedorite si inacceptabile pentru noi, cu care ne luptam de multe ori de dimineata pana seara, ganduri care ne cotropesc si pe care nu le putem tolera si tempera cu nici un argument (de obicei nu cauti argumente!), ni le negam in prima instanta si le aruncam in subconstient (eliberam constientul, facem curatenie, deci nu mai recunoastem nimic,  aceste ganduri nu ne-au apartinut!). Aceste ganduri de fapt nu dispar decat de la nivelul constient, ele lasa in urma starea de confuzie, de anxietate si neliniste pe care nu ne-o mai putem explica la un moment dat.

De aici preia sarcina subconstientul care ia aceste ganduri intolerabile (la nivel contient!) si le atribuie, le proiecteaza intr-o veselie altora, ca si cum ar fi ale lor, ca si cum ele sunt create de ceilalati si nu de noi. In felul acesta se reduce anxietatea pe care o percepem la nivel constient si pe care nu o intelegem. Linistirea psihicului culmineaza cu “nu eu sunt vinoavat, nu eu am provocat asta, nu eu am spus asta, ci celalat!”.

De exemplu, sa presupunem ca unul din parteneri s-a saturat de mariajul lui si are ganduri de infidelitate. Gandurile acestea il macina, il face confuz, pe de o parte doreste sa scape, sa-si gaseasca alt partener, pe de alta parte este cuprins de remuscari si in plus gandul schimbarii nu-i face prea bine! Cuprins de atatea ganduri, de nelinisti pe care nu le poate controla, fiind intr-o goana nebuna dupa justificari, in loc sa se confrunte cu realitatea, sa isi confrunte gandurile in mod constent, el isi neaga trairile si dorinta lui de a se elibera si le arunca in subconstient, calmandu-si in felul acesta anxietatea. Urmeaza proiectarea continutului gandurilor sale asupra celuilalt partener, (activitate constienta) ganduri pe care nu si le mai recunoaste si le considera ca apartinandu-i de fapt celuilat, in felul acesta putand sa-si acuze linistit partenerul, convins fiind de infidelitatea si aventurile lui.

Aceasta este o gelozie nefondata si as zice eu patologica!

Psiholog Mihaela Comisel

Read Full Post »