Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2012


   „Când o mamă este perfecţionistă  faţă de

                                                                copilul său, acesta devi­ne uneori mai perfect,
                                                   dar totdeauna mai vinovat.
                                                               Când cineva este perfecţionist  faţă de el însuşi,
        el devine uneori mai perfect, dar ade­sea mai vinovat”.
Andre Moreau
Nu stiu de ce, dar de cand ma stiu, nu mi-a placut cuvantul PERFCT . Parerea mea este ca perfect este numai Dumnezeu si perfectiunea vine numai de la El, noi suntem fiinte supuse greselii si lucrurile facute de noi nu pot concura cu maretia creata de El. Perfectionismul uman este tributar mecanismelor lui de aparare.
Masca perfectionistului ascunde in spatele ei nemultumirea perpetua fata de sine insusi si fata de ceilalti, negarea propriei persoane si a potentialului pe care o presupune dar pe care ii este firca sa-l valorizeze de frica esecului. Masca o foloseste drept paravan pentru a-si muta atentia de la sine, altfel constientizarea l-ar deprima. In felul acesta, el isi consuma nemultumirea si deprimarea abatuta de la sine, de cele mai multe ori pe ceilalti care niciodata nu se vor ridica la inaltimea asteptarilor sale si carora le descopera toate „slabiciunile” care de fapt sunt si in dotarea sa (le recunoaste inconstient, fapt ce determina activarea mecanismului de aparare).
De perfectiune este legat un mare TREBUIE si este stindardul Superego-ului despotic.
In spatele perfectiunii se afla imaginea mamei, care de cele mai multe ori este sufocanta si ambivalenta, cu tinte pentru copil pe care ea poate le-a atins (exemplul personal), dar nu la nivelul dorit sau nu le-a atins deloc. Aceasta mama intruziva ataca spatiul personal al copilului mobilandu-l cu propria-i agresivitate lucru care se va intoarce asupra ei ca un bumerang. Agresivitatea uriasa pe care o va resimti copilul asupra imaginii mamei mai tarziu, si-o va nega si o va proiecta in viata de zi cu zi, de fiecare data in celalat.
Copilul devenit adult, are un Eu slab, dominat de imaginea mamei si o perceptie despre lume, viciata de agresivitatea filtrului ei introiectat in copil. Cu cat Eul copilului este mai vulnerabil si mai sensibil, cu atat el se va folosi mai mult de proiectie si fantasme legate de „perfectionismul” mamei lui, ea de fapt fiind personajul din spate care-si aroga rolul principal pe scena constiintei lui.
Perfectionistul este suspicios, are privirea vie si corpul  tensionat, este mereu pregatit sa vada la ceilalti detalii sau sa perceapa urme fine de respingere in orice situatie si pe care sa le poata contracara prin agresivitate. Cenzura Eului este foarte puternica si pe masura si vinovatia resimtita.
Persoanele perfectioniste sunt persoane critice, in primul rand cu ele insele si pe urma cu ceilalti de la care au pretentii ca ceea ce fac sa corespunda acestui „calapod” ideal numit PERFECTIUNE! Ele sunt intr-o goana continua spre un scop final care nu poate fi atins niciodata!
Anunțuri

Read Full Post »

De ce sa apelezi la terapie?
Sunt situatii cand viata ne supune la diferite ei examene numai de ea stiute, indiferent de statutul, pregatirea, varsta si calitatea noastra. Pentru ca suntem vii, trebuie sa facem fata acestor puncte nodale. Uneori reusim, alteori nu, exista insa intodeauna o rezolvare si exista in fiecare din noi suficiente resurse la care putem apela ca sa „trecem puntea”.
Presupunand ca sunteti intr-o asemenea situatie si din cauza apropierii prea mari de subiectul problemei d-voastra, sunteti subiectivi, coplesiti si confuzi, nu mai gasiti „calea”, atunci inseamna ca aveti nevoie de o persoana avizata, de incredere, care poate lua o anumita distanta de problema d-voastra, cineva care sa nu fie din anturajul apropiat (pentru ca acele persoane sunt subiective, nu sunt de incredere, nu sunt profesioniste etc.) si care sa va ajute sa gasiti puterea si resursele cu care sa faceti fata situatiei si care sa conduca la rezolvarea problemei de la acel moment.
Apelezi la terapie atunci cand:
– esti trist, depresiv si nu mai vezi nici o iesire din problemele tale,
– esti coplesit de ganduri, neliniste si frici nejustificate,
– esti confuz, ai stari care alterneaza si nu-ti gasesti echilibrul,
– ti-ai pierdut increderea in tine, simti ca nu mai ai repere, te simti abandonat de cei din jur,
– te simti respins, nefolositor, inadecvat,
– ai analizele medicale bune dar tu continui sa ai ameteli, sa simti ca te sufoci, ca-ti bata inima
prea puternic si neregulat, ca te trec toate transpiratiile si sa te simti mai tot timpul rau
– ai relatii proaste cu cei din jur sau te-ai retras intr-o carapace fara putinta de comunicare
– simti o timiditate sufocanta si intri in panica atunci cand trebuie sa vorbesti sau sa fi in multime
– ai pierdut pe cineva drag sau ai trecut printr-un divort, o separare sau o pierdere
– consideri ca viata ta sexuala s-a incheiat sau nu-ti mai gasesti placerea
– ai insomnii si te trezesti mai obosit decat la culcare
– nu reusesti sa-ti gestionezi pulsiunile (pentru jocuri, adictii, ticuri)
-ai tot felulul de fobii si frici carora nu le faci fata, etc.

Read Full Post »

„Fundatiile solide ale imaginii pe care o avem despre lume si prin urmare, asupra profunzimii sau superficialitatii ei se formeaza in primii ani ai copilariei. O astfel de viziune este apoi elaborata si perfectionata, dar nu se schimba in mod esential…

Iubirea dintre parinti naste iubire pentru copiii…cu cat cineva iubeste mai mut, cu atat va manifesta afectiune fata de copii si fata de toti ceilalati…

Copiii care cresc in absenta iubirii mamei raman incapabili sa dobandeasca increderea in ei si in capacitatile lor, necesara pentru a se iubi apoi pe sine, pentru a se considera valorosi si iubiti de ceilalti sau pur si simplu pentru a iubi si a se bucura de viata. La maturitate se izoleaza, se retrag in ei insusi si traiesc adesea intr-o relatie de adversitate cu ceilalti.”

Irvin Yalom

Read Full Post »

M-am intrebat de ce ar dori cineva sa vina in terapie la mine?

In primul rand pentru ca am o licenta in psihologie, pentru ca am facut un master in Psihologii cognitiv-comportamentale, pentru ca am terminat o formare in Psihoterapii integrative, pentru ca in continuare urmez o formare in Psihoterapii de familie si cuplu, pentru ca am avut discipoli minunati ca: d-na Holdevici, d-l Anitei, D-na Odette Dimitriu, d-a Oltea Joja, d-l D. Zamfirescu, d-na Brandusa Orasanu, d-l Andre Moreau, d-na Camelia Stavarache, d-l Iustinian Turcu, d-l Augustin Cambosie, d-na Mihaela Minulescu, d-na Margareta Dinca, d-na Crina Marcu, etc., pentru  faptul ca imi place ce fac acum, pentru ca mi-am gasit aceasta vocatie urmarindu-mi visul inca de pe bancile primei facultati.

In al doilea rand pentru ca sunt o femieie cu o anumita varsta (ca sa nu spun „nascuta mai devreme!”), cu o anumita educatie si moralitate, responsabila si de incredere, un om de cuvant pe care te poti baza, mama si sotie, pentru ca am pregatirea si iti pot oferi ajutorul intr-o situatie dificila la care viata te-a pus la incercare.
Important este ca tu sa constientizezi ca ai o problema pe care nu o poti depasi singur, sa-ti iei „inima in dinti” si sa vii sa ceri ajutorul. Aici vei gasi confidentialitate, o persoana specializata, intelegere si acceptare, empatie si un om dispus sa te ajute.

Localitate:  Bucuresti
Adresa: Panduri, Nr. 17, Sectorul 5
Persoana de contact: Psiholog Mihaela Comisel
Mobil: 0721782889
Email: mihaelacomisel@gmail.com
Email: mcomisel_58@yahoo.com

http://www.psihoterapieinbucuresti.ro

Read Full Post »

Luata de valul timpurilor in care traim azi, pliata pe trendul comunicarilor virtuale, am simtit nevoia sa impartasesc ceva din preaplinul experientelor mele, din emotiile si spiritualitatea mea unor oameni care vor si pot chiar si in aceste conditii tehnologice sa-ti fie aproape. Vocatia de psihoterapeut mi-am gasit-o mai tarziu, dupa ce in prealabil am urmat o facultate tehnica. A fost de la inceput in mine un dor si o sete neanteleasa multi ani spre tot ce este legat de natura sufleteasca, spre problematica si mecanismele psihologice. Aceasta pornire a venit in urma unor lectii de viata, ajutata de personalitate si felul meu de a fi, de aplecarea spre aceste aspecte ale naturii umane, la care s-a adauga dorinta mea de a ma dezvolta si de pregatirea profesionala care am urmat-o in aceasta directie.

Va astept cu drag!

Read Full Post »